4101...Un corb nemișcat mai neobișnuit.

  Experiența mea cu una din păsările cerului, era primăvara încă eram la prea începuturile. Mele înspre credința în EL, doar în EL, cum și dorește nu numai cu mine să aibă o conlucrare. Cum din vechime nu mai închegase cu oamenii, pentru EL cam de curînd trecute acele fapte. Ce-s consemnate în VT, dar pentru noi îs mii de ani de atunci, nici nu mai se mai amintesc.
  În zilele noastre că-I uitat și nici EL prea dornic de așa lume nedreaptă, nelegiuită. Înrăită și nepăsătoare cam de tot ce-i normal în viață, natură și mai ales de EL, știindu-L. Acătării, cît mai acătării, astfel și mie mi se impunea, deci după o iarnă așa cum e pe la noi. Căutam cu familia prin împrejurimi, căldărușe, vroiam să-I închin și LUI cîteva.
  ÎI făcusem un altar în aer liber cu de toate ce credeam eu de cuviință, nu erau de găsit acele flori rare. Cînd deodată îmi atrage atenția într-o parte de cîmp un corb nemișcat mai neobișnuit, între căldărușele atît de căutate.