4357..Dacă Cer-ul e așa cum e.

  De ieri îmi cam dă ghes un gînd mai vechi, dar mai altfel mai de curînd, că-n realitate nu Dumnezeu cel Adevărat, dar cu știrea LUI, mi-o venit atunci. La începuturile mele în credință, ci născocirea din nt, tot un fel de tată ceresc, dar fictiv înălțat la un altfel de cer. De către credința nețărmurită a destui gură-cască în timp și spațiu, creînd un altfel de SUS mai accesibil necredincioșilor în EL.
  CEL Adevărat; rezumîndu-se la nt și toată șleahta de pe acolo-n bătaia de joc față de EL și noi, oamenii dați nu oricum. Ci-n virtutea înfăptuirii doar cu EL împreună a dăinui cumsecade cît lumea dată și nici gînd aflat încă corect. Deci cum de se împacă Adevărul cu minciuna acolo SUS, în CER, zic că-i o amestecătură cu fundu-n sus de nedescris?!
  De asta-i și lumea așa năucă și cam de izbeliște, dacă Cer-ul e așa cum e și nu prea e cum trebuie, nu! că m-am găsit eu să-L scutur?!

4101...Un corb nemișcat mai neobișnuit.

  Experiența mea cu una din păsările cerului, era primăvara încă eram la prea începuturile. Mele înspre credința în EL, doar în EL, cum și dorește nu numai cu mine să aibă o conlucrare. Cum din vechime nu mai închegase cu oamenii, pentru EL cam de curînd trecute acele fapte. Ce-s consemnate în VT, dar pentru noi îs mii de ani de atunci, nici nu mai se mai amintesc.
  În zilele noastre că-I uitat și nici EL prea dornic de așa lume nedreaptă, nelegiuită. Înrăită și nepăsătoare cam de tot ce-i normal în viață, natură și mai ales de EL, știindu-L. Acătării, cît mai acătării, astfel și mie mi se impunea, deci după o iarnă așa cum e pe la noi. Căutam cu familia prin împrejurimi, căldărușe, vroiam să-I închin și LUI cîteva.
  ÎI făcusem un altar în aer liber cu de toate ce credeam eu de cuviință, nu erau de găsit acele flori rare. Cînd deodată îmi atrage atenția într-o parte de cîmp un corb nemișcat mai neobișnuit, între căldărușele atît de căutate.

3179.Așa de greșite căi ați ales fără EL demult și încă nu ne-o lichidat, mai crede în revenirea noastră

  Adam și Eva, începuturile povestite în Facere, oarecum destul de încîlcită. Mi-o Transmis EL că puține în Biblie îI reprezintă istoria LUI și cu noi cum o fost. Abureli tolerate anume să ne tot încerce de cînd sîntem și numeroase greșeli omenești. La fel admise de SUS și azi și nu numai, atît de publicate, capitale chiar greșite evocări.
  Ce ne duc în greșeală față de EL și lumea LUI, în primul rînd și-ntre noi deasemenea. Ne duc în erori ce-s plătite de cînd ne știm, pentru că nu-L știm bine, ci-L aproximăm. Nu-i loc în relații cu EL de greșeli că-L supărăm nedrepților! Reveniți-vă în minte, capul folosiți-l cumsecade, nu la îndepărtarea de EL și binele omenirii.
  Nu vedeți că suferiții mereu corecții numeroase, credeți că de florile mărului? Și nu se prind, nedrepți încăpăținați în nesocotirea LUI, cu mari probleme de adaptare. Așa de greșite căi ați ales fără EL demult și încă nu ne-o lichidat, mai crede în revenirea noastră.