3179.Așa de greșite căi ați ales fără EL demult și încă nu ne-o lichidat, mai crede în revenirea noastră

  Adam și Eva, începuturile povestite în Facere, oarecum destul de încîlcită. Mi-o Transmis EL că puține în Biblie îI reprezintă istoria LUI și cu noi cum o fost. Abureli tolerate anume să ne tot încerce de cînd sîntem și numeroase greșeli omenești. La fel admise de SUS și azi și nu numai, atît de publicate, capitale chiar greșite evocări.
  Ce ne duc în greșeală față de EL și lumea LUI, în primul rînd și-ntre noi deasemenea. Ne duc în erori ce-s plătite de cînd ne știm, pentru că nu-L știm bine, ci-L aproximăm. Nu-i loc în relații cu EL de greșeli că-L supărăm nedrepților! Reveniți-vă în minte, capul folosiți-l cumsecade, nu la îndepărtarea de EL și binele omenirii.
  Nu vedeți că suferiții mereu corecții numeroase, credeți că de florile mărului? Și nu se prind, nedrepți încăpăținați în nesocotirea LUI, cu mari probleme de adaptare. Așa de greșite căi ați ales fără EL demult și încă nu ne-o lichidat, mai crede în revenirea noastră.

2742.Cînd se putea în sfîrșit discuta, putea înțelege

  Omul e liber din facere să-și asume viața, în condițiile date și în cerințele. Transmise de SUS, atunci, mai la începuturi, cînd se putea în sfîrșit discuta. Se putea înțelege, ca să urmeze o direcție dorită bună, morală, demnă. Adevărată de oameni responsabili de ceea ce trebuie să fim în fața LUI și a noastră însăși. Nu i se poate impune omului, cum s-o încercat și se tot încearcă diferite moduri de viață.
  Ca într-un insectar, fixat în reguli, precise, închistate în dogme iraționale vieții date. Liber să ne croim o existență în limitele adevărate, bune, corecte în conlucrare cu natura. Și contribuind la civilizația actuală bună, cumsecade între oameni, fără limite arbitrare. Și-n conviețuire cu EL, Dumnezeul nostru al tuturora, dar încă ne recunoscut.
  Din nedreptatea umană încă în expansiune irațională LUI și nouă, ci închipuirilor necurate. Și altor porniri lăuntrice omului, ori altele sub necunoscute influențe, dăunătoare omenirii. Încă destul de inconștientă de ceea ce trebuie urmat și pe bună dreptate.

2158.Activa, dezvolta mereu și menține utilizabile

  Încă din facere, ni s-o repartizat fiecăruia în parte, o porție de dreptate și bun-simț. Înnăscute, doar să ni le activăm și dezvolta mereu și menține la fel active, și utilizabile. Nu să stea, să mucegăiască, cum e  azi, între noi nedreptatea, ci felul nostru corect de a fi. Deci părinți făceți-vă datoria de părinți responsabili, și din mîinile voastre. Să iasă copii la fel de corecți în morală și înfăptuirea binelui mereu și să-L respecte neapărat.
   Altfel viața nu-și are rostul, că EL ne va tot părăsi, și sub teroarea pedepselor. Nu vom rezista, ratîndu-ne existența și chiar dispărînd rapid, fără folos din viață. Ne știind de ce am fost pe Pămînt, de nu ne pricepem a fi cum se cere de SUS.
   Intuiția noastră în privința dreptății și moralei bune ne ajută mereu să răzbim prin viață corect. Doar s-o avem activată mereu cît trăim și nu dosite sub diverse neajunsuri inutile. Pentru că morala și dreptatea îs stîlpii de care avem nevoi să fim susținuți mereu în viață. Așa se dorește de SUS și dacă nu-i în noi astfel conlucrarea și nici de EL nu putem ști bine. Fiind nefolositori în viață, deci reveniți-vă oameni în fire!

2069.Din ce în ce mai îndepărtați de calea LUI

   Noi ființe pămîntene unice spiritualizate din CER, deci din facere cu perspective. Ce pe Pămînt deocamdată nu-s de aflat, așa cum sîntem, înstrăinați, animalizați. Din ce în ce mai îndepărtați de calea LUI, ce ne-o cere a o urma. Înspre îndreptarea oamenilor și aflarea LUI, corectă, doar.
   Și noi mereu descoperim animalitatea din noi zgîrmînd hîda arătare, ce nu prea mai e om. Ne ajută și lipsa spiritualității autentice, ci o bălăcăreală de netrebnici încrezuți. Cam prostănaci și străini de o cale ce habar nu au de ea, că li se potrivește ca nuca de perete. Fudui de dau în gropi și asta e, nu vom răzbi prea lesne așa în derivă strîmbă.
   E nevoi de ruperea cu nedreptatea și cătarea SA simplă și adevărată. Doar EL ni-i salvarea, nu-i ușoară, că-I dur și drept cît poate CER-ul. Nu vreau să reiau neobrăzatele tîmpenii ce se tot nărăvesc urîțîndu-ne viața. Și toți complici, nu prea cîrtim împotriva animalelor încă oameni, oare pînă cînd?

2014.În fața SA responsabili ca noi să fim corecți

   Să fim căutători în adevărul SĂU și al ceea ce sîntem noi. Purtători de embrion al dreptății și moralei în bine, încă de la facere. Și să căutăm așa să ne menținem prin părinți. Ce-s în fața SA responsabili ca noi să fim corecți cît vom fi și așa să lăsăm mai departe. O înțelepciune reținută în bine și util, cunoscîndu-L, fără alte nedreptăți, ci simplu, cum E și Adevărat. Unicul din CER Viul viilor de pe Pămînt.
    Că ne tot trage de urechi, de cînd lumea, doar ne vom veni în fire ca oameni. Nu ca nedrepți înfumurați puși pe rele și urîte fapte și vorbe, animalizați mai mult. Nu purtători ai spiritului și gîndirii din EL, cu năzuințe de înălțare înnăscute pe dreptate. Și nu pe minciuna lumii ce ni se tot flutură în neștirea nostră, înspre nicăieri.
   Suferim și degeaba, nu ne zice nimeni de ce? Că și cei ce trebuiau a ști, nu-L știu a respecta și ei suferă ca oricare. Deci se impune aflarea LUI, care acuma ca și-n vechime, e ascunsă de noi. Și credem în bazaconii, nedrepte LUI și nouă, plătind mereu.

1774.Educație fermă și clară în bine, conștienți de EL

   Omul e preocupat de calitate în dauna cantității, ca și de morală și dreptate. Condiții înrădăcinate din facere, dar necesare mereu de pus în evidență, că se pierd. În timp și-n nedreptatea lumii, tot mai agresivă, e greu de ținut piept. De unul singur și fără o educație adevărată fermă și clară în bine și conștient de EL.
   Tot amintesc, că-n viață sîntem majoritatea creditați un timp de SUS, să ne înfruptăm. Din viața dată cadou, s-o experimentăm în fel și chip, învățînd să fim oameni. Și după o vreme, cam se știe SUS de ce sîntem capabili. Și încep unele îndrumări, ce-s nevoie de priceput. E greu că-n societate fără Baza vieții și îndreptarea la fel nu-i respectată în bine.
   Să nu ne arătăm plictisiți și fără chef de viață, chiar de-i grea, să răzbim a-i afla rostul. Că EL ne-o îndrumat și se știe că e nevoie de moralizare în societate. De înfăptuit binele și să-L știm corect. Cu astea la activ, vom duce-o bine mult în viață apropiindu-ne și de EL și El de noi.
   Nu va mai fi experimentată desnădejdea, suferința ci o viață corectă, mulțumitoare. Tu și familia ta, fără neajunsuri, în tihnă rezolvîndu-vă o existență normal. Cum ceilalți n-o cunosc, nedrepți și fără EL știu părăsirea și nevoile cîte sînt. Toate formele de înspăimîntare a celor fără EL și nedrepți, de la boli și toate necazurile. Și moartea prematură, neașteptată, nemulțumirea la final de viață, ce-o resimte întreaga familie.

1760.De folos cel mai bine în societate și-n fața LUI

   Mai sînt pași în cunoașterea programată pentru noi de la facere, că trebuie să fim. Să ne desăvîrșim ce încă nu am ajuns, dar se vede treaba sub directa SA îndrumare. Cînd vor începe acele noi trăiri și cît vor dura? Vom afla la vremea socotită.
   Că nu ni-s permise multe de avem înălțătoare gînduiri, vorbe și fapte, ca țel și preocupare în desăvîrșirea continuă. Nu-i corect, trebuie să căutăm a fi de folos cel mai bine în societate și-n fața LUI. De ne încumetăm, nu-i lucru de șagă, ci o nouă implicare ce-I ești LUI subordonat. Aflînd altă cale, cum? Vei vedea la timp să fii pe fază doar.
   Se poate, oameni fiind, să nu ne putem încadra, dar se va găsi o cale de urmat. Doar să vrem și să afle lumea despre ce e vorba în ce le transmiți la vreme. Mereu se găsește cîte ceva doar să vrem, rezolvări cît cuprinzi, de poți.
   Că ne plac mai mult știrile în ansamblu și nu episodice, despărțite de un fir esențial. E firesc doar sîntem în plin avînt al cunoașterii, și nu prea știm Esența vieții. Ni s-o ascuns și încă și acuma, E dosită Baza vieții pe Pămînt. Nu pentru mult timp, vine vremea aflărilor corecte, demne și adevărate. Cît mai multe să ne umple tolba avidă de ce trebuie, nu minciuni.

1753.Părinții nu scapă în fața SA, răspunzînd

   Nu am fost mereu nedrepți din fire și imorali, ci din facere ni s-a sădit în sinea  fiecăruia dreptatea și morala fermă. Condiția era ca-n copilărie și tinerețe să fim menținuți în contact corect, cu-n stil de viață responsabil. De care părinții orice ar face nu scapă, în fața SA, răspunzînd cîte zile or avea, plătind. Ca și odraslele scăpate din mînă pe coclaurile lumești în dezordine și înrăire, urîțindu-și viața.
   Căutîndu-L în felul nostru firesc, să nu facem paradă, ci însingurați doar cu EL în gînd. Să-L abordăm departe în cămăruța noastră, fără martori, ci sinceri cu EL. Destăinuindu-ne complet, cu toate că EL ne știe cu lux de a mănunte. Ne dorește pe noi cum sîntem simpli, netrucați de lozinci și textele altora.
   Nu că nu am avea încredere în oameni, ci așa ne cere EL, să ne rupem de lume cînd discutăm doar cu EL. Izolîndu-ne cît mai desăvîrșit, să nu deranjăm și nici pe noi alții. Cît despre încrederea ce trebuie să le-o arătăm oamenilor că le-o purtăm. Continuu să-i tratăm cu respect și bună cuviință, încrezîndu-ne în ei mereu. Și altă existență se va înfiripa, cît om mai duce-o, în bine și util nouă și altora.
   Se zice că ne cunoaștem după capacitatea de a fi darnici, de a te jertfi în folosul altora. E o calitate tare rară întîlnită în lumea de azi, ești privit cu neîncredere, cum de poți fi așa de bun. Într-o lume așa de egoistă și urîtă în felul de a se gîndi, vorbi și purta.

1746.Nu-s în stare de schimbarea corectă

   Nedrepții in corpore îs decepționați de viața dusă, nu pricep de ce? Înstrăinați  de EL și de omenia omului dată din facere. Consideră că toți îs așa ca ei imorali și înrăiți în fața lumii și a LUI, plătind. Nu-s în stare de schimbarea corectă, nici nu și-o închipuie defel, cum ar fi de făcut.
   Și astfel mînați de fluviul vieții înoroite ce-i poartă anapoda în neștire, sfîrșesc fără un căpătîi corect. Nemulțumiți de dărnicia SA, primită dar ne folosită cum trebuie în dezordinea hîdă. Nu-s în stare de mai mult, ca și azi încă încurcă borcanele vieții și ne trunchiem trăirea de altfel corectă, de am vrea.
   Multe și diverse se zic despre EL, dar nedrepții nu-s în stare de îndreptarea cerută. Și-o dau tot pe alăturea, plătind în fruntea acoliților lor, dispărînd la fel de nedumeriți. Propria prostie de al înlocui pe Adevăratul Dumnezeu cu necuratul lor vechi mort. O plătesc de cînd lumea neisprăviții, ce-L tot reneagă, oare pînă cînd?
   Pînă cînd EL se va convinge de o intervenție cum o mai făcut, că-s treburi ce grăbesc lumea. Ce încă noi nu le știm.

   Și să ne învățăm a-L face cel mai puțin să aștepte, fiind prioritar în fața oricăror treburi, ce ne privesc. Astfel așteptînd de la EL rezolvări ce noi nu le putem face și avem necazuri mereu. Încăpăținați în nedreptatea actuală, ce ne înfrînează progresul și cunoașterea firească.
   Îndreptîndu-ne măcar între noi cu-n comportament civilizat de conlucrare cuminte. Că în cazuri de sprijinirea apropiaților la necaz, nu sîntem încă așa de nătîngi. Și nici de simțim că sîntem solicitați volens nolens de CER, nu vom sta cu mîinile încrucișate.

1694.Speranță de mai bine în normalitate

   Înzestrați din facere cu spirit și gîndire de la EL, ne permitem înălțarea în viață. Chiar de minciuna, șmecheria și urîtul îs normale-n condiția umană, nu ai ce cere. Aiureli, ba ai ce cere, că nu sîntem așa de netrebnici, ci se mai poate îndreptarea. Nu toți îs capabili de schimbarea dorită SUS, dar cîți pot, angajîndu-se, tot e un început.  O speranță de mai bine în normalitate, a ce încă nu putem fi cu toți, cum ar fi normal.
    Frica ni-i dată ca un avertisment, că nu-L mulțumim, ori nu suficient. Că-i încă de muncă, să ne îndreptăm în lume și aflîndu-L cum trebuie. De-abia atunci se începe viața cu adevărat, cum de fapt am fost proiectați a fi. Că nu am găsit calea, poate nu era vremea, iar de curînd se poate schimbarea, corectă să fie permisă.
    Unii mai porniți în direcția unor preocupări diverse se refugiază din cotidian în muncă. Nu se mai implică, nu vor să mai știe de nimic din societate, ci doar de ei înșiși. Și munca lor, se izolează tot mai mult de restul, nu știu altceva și pace. Și chiar de familie nu mai știu, lasă totul pe un altul dispus ori constrîns să-i preia obligațiile. Fuga din fața vieții, ori o altfel de manifestare a unei existențe.
    Și-ntr-un tîrziu se înstrăinează de tot și nu se mai descurcă, devenind o povară traiul lor și pentru ei însăși. E în toate nevoie de un echilibru, cîte un pic măcar din fiecare să știm, să-l probăm. De face parte din viața noastră neîntreruptă, să n-o forțăm noi întrerupînd firescul. Neimplicarea e o meteahnă, o amînare ce te poate costa la o adică.
    Deci nu scăpăm de viață, ci ni se pare doar, o amînare oarecare în timp, ce se poate răzbuna. Firescul e în noi să-l căutăm și să-L cooptăm și pe EL, de putem ține legătura. Că-I  cea mai onorabilă și adevărată din toate cîte există pe Pămînt, fiind oricine. De la talpa țării pînă-n vîrful vieții sociale, LUI ne raportăm de vrem ori nu.
    Că nu-L știm încă fiind uitat, poate și EL o considerat așa să fie existența noastră față de a LUI. Vom afla în timpul ce-l vom afla, mai altfel cred de acum încolo.

1624.Inconștiența în relațiile cu EL, e la ordinea zilei

   Avem încă de la facere, în timp o desăvîrșire în alcătuirea ființei umane fizic și spiritual. Cu gîndire de la EL și spirit Divin. În timp apărîndu-ne de merităm în desfășurarea noastră, în existență. Un fel de promovare în examenul continuu al vieții, harul SĂU asupra noastră. Ca o pavăză ocrotitoare de merităm însă, că de nu ne retrage harul.
   Semnul SĂU ce-I peste noi și de sîntem părăsiți ne aflăm lăsați în voia forțelor potrivnice vieții. Chiar și din rîndul nostru niște inși hărăziți să ne pedepsească, de-i cazul. Așa că judecați corect pe unii ce vă calcă, cînd îI greșiți LUI, de știți, că altfel e degeaba. Vorba noastră de acuma, inconștiența în relațiile cu EL, e la ordinea zilei.
   De am fi cum trebuie, organizarea de la sine în societatea umană, rezolvîndu-ne existența. În virtutea consensului cu EL și restu-i normalitate încă ne pricepută de nedrepți. Ne știindu-ne competitivi în fața SA, cum nu-i greu dar trebuie preocupare simțită adevărată.
    Nu-L credem nici pe EL, nu ne credem nici noi între noi, chiar de avem bune și utile experiențe de transmis. O condiție umană nedreptă și fără folos și totuși cei ce au dreptate să nu se lase. Ci să continuă, că susținere de SUS există și-n timp ne vom schimba.
    De ne lăsăm pe tînjală și consimțim la relele și urîtele ce ne tot agresează, ce folos? Mai bine ce avem de zis să zicem, în felul lor corect, cine are de auzit va auzi, pînă la o adică. Și cu ajutorul SĂU, sigur ne vom schimba cum trebuie, în timp.
    Condiția e să nu forțăm nota, toleranți cu cine-i om și înțelege de vorbă bună. Că-n timp și restu se vor dumiri, că-i vrerea SA.