3979...De regulă știm pentru alții ce trebuie.

  Ni-i destul de greu a ne dumeri cum e cu îndreptarea fiecăruia în parte, știută ce trebuie doar de respectivii și EL. Simțim fiecare în timp și spațiu cînd nu facem ce trebuie, dar îi dăm înainte netrebnici. Că nu ne știe nimeni, la EL nu ne gîndim că ni-s înregistrate SUS și puse în cîntarul vieții, nimica nu ni se trece cu vederea. Plătivo-m la momentul hotărît de EL și noi om afla consecințele doar.
  De cele mai multe ori neplăcute, dăm din umeri, zicem asta-i viața și continuăm. Tot anapoda, tot delăsători de bune și EL, contrariați de dreptate, nici nu știm de foarte multe ori ce să facem. Am dori să fim îndrumați, dar ne cerîndu-I LUI corect ajutorul, nu-l aflăm. Ratîndu-ne-n continuare viața netrebnică, ce-i în pregătirea consecințelor pe măsură.
  Dezmeticirea-i greoaie, de regulă știm pentru alții ce trebuie nu și pentru noi deștepții!

3599.Ci de netrebnici, incomplet potoliți, imorali,...

  O facem și pe mortu-n popușoi, de-i cazul numai să ne meargă evitarea îndreptării. Preconizate, că toate ni-s date după un fir lăsat de SUS, neștiut, fiecăruia. Unora li se pare mai acătării să se facă pe proștii, pe niznaiu, trecînd apa ca rața. Fără a-i marca în venirea în minți, preconizate în vederea îndreptării. Nu numai între oameni, ci și-n fața LUI, Nevăzutul, Neștiutul și mereu amînata.
  Recunoaștere corectabilă în viață, salvîndu-ne pentru a fi oameni între oameni. Nu rateuri, nemulțumiți de noi și lume, trecători fără folos, aiurea-n tramvai. Orice opreliște ce ni se împotrivește libertății nedrept înțelese, o ocolim făcînd. Și pe dracu-n-patru, luptîndu-ne de mama focului și cu dinții ținînd de a nu ne veni în fire. Recunoscîndu-ne neputința de a fi oameni acătării în fața SA și-nte oameni.
  Ci doar netrebnici, incomplet potoliți, imorali și fără binele în față mereu, nici de EL știind cum e normal.

3173.Nu-l determinăm noi niciodată, ci lumea și noi prizonieri tăcuți și cuminți ai propriei aflări

  Că-i luptă-n sinea fiecăruia, pe josnicia balcanică-țigănească cu înălțările lumii aflate. Cît pot fi ele de credibile-s de cîntărit și ponderați de aflat viața. Că-n nehotărîrea generală să ne vedem de treabă cumsecade, firesc de omenoși. Întortochiatele firi umane, de a ne desprinde și căta menirea singuri singurei. Că-i cel mai bine și de apreciat de ceilalți, oricînd, dar reținuți de putem, să nu sărăcim.
  Ce facem și vorbim, e o magie realizată și de respectat întocmai, pentru că ne definește oarecum. Ne avînd voie s-o tulburăm măcar ironic, respectîndu-ne pe noi înșine astfel. Dovedindu-ne apți cu noi și cu ceilalți, reușita examenului în societate. Și-n timp de evitat alte năstrușnice ieșiri, pînă nu se epuizează interesul, care ține cît ține.
  Nu-l determinăm noi niciodată, ci lumea și noi prizonieri tăcuți și cuminți ai propriei aflări.

3021.Ne vom da la calea ce ne-o dorește între noi toți

  Puterea nelimitată, perfecțiunea în dauna binelui și a libertății fiecăruia cum și-o dorește. Ne îngrădită, ci convenită cu bun-simț, întrajutorare și cumințenia omenească, firească. Deci nu tirania, intoleranța, îndărătnicia rea, urîtă între oameni de omenie. Și-n fața LUI, ce ne dorește îndreptarea, corectitudinea între oameni cumsecade.
  Cu frica LUI Dumnezeu mereu cu binele în față, utilul și frumosul de se poate. Că frumusețea-i de sine stătătoare, condiționată de însușiri măiestre, desăvîrșiri. În cîte le căutăm și ni le dorim alese, demne de oamenii ce vrem să fim. Că-i destul de greu și anevoios drumul binelui de făcut între oameni, fiecare cu a lui. Înțelegere limitată de cîte învățăminți și tare lăuntrice și de ne priceput de toți.
  Că-i cu greu de intrat în voia fiecăruia, chiar cum vrea fiecare, nu sîntem la fel. Ci diferiți și chiar înăcriți în cîte îmbîcsite firi, de ne înțeles de fiecare cum e. Pînă ne vom da la calea ce ne-o tot dorește EL între noi toți cîți om fi.

2841.Cu cunoașterea la punct de pornire temerar

  Nu-i nimic accidental, SUS nu-i așa perceput, la noi e cum ni se pare fiecăruia. Totu-i rigoare programatică din timp și nouă ni se pare că-i o întîmplare. Că nu-L știm bine și nici nu ne silim a ne îndrepta ca oameni măcar. Rămînem muți cînd dăm de greul vieții, inexplicabile datorită neputinței. De care tot dăm dovadă de cînd sîntem întruna, cum sîntem și nu progresăm.
  Înspre priceperea SA și a relațiilor cu EL și Lumea LUI, ca și a noastră menire în lume. Pe Pămînt oare de ce sîntem cum sîntem? Și ce-i de făcut, nu tot nedreptăți și fără EL ci să fim o dată pentru totdeauna cum trebuie. Dați fiind nu de florile mărului în lume să existăm. Nu tot la țărmurile vieții, ci-n largul ei, aflat cum trebuie, ne mai fiind nevoiți la o adica să eșuăm.
  Ci încrezători în forțele proprii, cu cunoașterea la punct de pornire temerar, de se poate spune așa. Și cu EL alăturea să ne vedem de treburile altele ce azi nu ni le închipuim, așa nedrepți.

2573.Inventivă cu urmașii lor, încă nefiresc îndrumați

  Că fiecăruia îi e rezervată viața cu enigmele ei, nu sîntem identici. Cu toate că din lene societatea, părinții, apropiații ne caută uniformități, alinieri după cîte principii. Ce nu mereu ni se potrivesc, de obicei foarte rar ne încadrăm cerințelor generale. Ce-s greșite că ar trebui în viitor societatea să se dovedească mai inventivă, cu urmașii lor, încă nefiresc îndrumați.
  De la revoluția franceză ni se trage chestia cu educația generalizată pe un calapod. A fiecăruia, ne aflîndu-se pentru fiecare ce i s-ar potrivi, cu atenția cuvenită. Oamenii nu au timp de odraslele lor și societatea la fel, după un tipic prusac. Stîrnit, cum ziceam de francezi, tratat nemțește, fără o inspirație bună, utilă și corectă.
  Ci de abia mai recent acuma se caută rezolvarea corectă, tot în germania. Îs încercările începute, vom vedea de nu-i cam tîrziu?! Nu-i tîrziu că și îndreptarea bună preconizată între noi de EL și cunoașterea LUI, e încă în termene.

2158.Activa, dezvolta mereu și menține utilizabile

  Încă din facere, ni s-o repartizat fiecăruia în parte, o porție de dreptate și bun-simț. Înnăscute, doar să ni le activăm și dezvolta mereu și menține la fel active, și utilizabile. Nu să stea, să mucegăiască, cum e  azi, între noi nedreptatea, ci felul nostru corect de a fi. Deci părinți făceți-vă datoria de părinți responsabili, și din mîinile voastre. Să iasă copii la fel de corecți în morală și înfăptuirea binelui mereu și să-L respecte neapărat.
   Altfel viața nu-și are rostul, că EL ne va tot părăsi, și sub teroarea pedepselor. Nu vom rezista, ratîndu-ne existența și chiar dispărînd rapid, fără folos din viață. Ne știind de ce am fost pe Pămînt, de nu ne pricepem a fi cum se cere de SUS.
   Intuiția noastră în privința dreptății și moralei bune ne ajută mereu să răzbim prin viață corect. Doar s-o avem activată mereu cît trăim și nu dosite sub diverse neajunsuri inutile. Pentru că morala și dreptatea îs stîlpii de care avem nevoi să fim susținuți mereu în viață. Așa se dorește de SUS și dacă nu-i în noi astfel conlucrarea și nici de EL nu putem ști bine. Fiind nefolositori în viață, deci reveniți-vă oameni în fire!

1717.Un lucru deosebit și ne-am dezvățat al mai face

   Se zice pe bună dreptate că unele minuni ne sînt la îndemîna fiecăruia, doar să le vrem. Să le dorim a face, de exemplu purtarea cumsecade între oameni. Dînd dovadă de încredere deplină și responsabilitate necondiționată. E un lucru deosebit și ne-am dezvățat al mai face. Nici nu ni-l mai închipuim, că-i posibil în așa lume și totuși, i-a încercați.
   Fără să vă știe nimeni, pe propria piele, riscați un timp să vă bazați doar pe încrederea față de oricine. La orice cumpărături, de oriunde, nu mai fiți așa preocupați, ci luați pe încredere. Și veți constata acasă numărînd și banii, că nu ați fost înșelat și nici la marfă. Ci lucru curios ați ieșit mai bine decît atunci cînd erați atent ca nu care cunva să fiți înșelați.
   Și-n timp obișnuiți-vă cu-n așa comportament, civilizat și de bun-simț. Ce-n fața LUI și mai ales a oamenilor e foarte mobilizator și atrage atenția imediat. Că unii în timp vor fi tentați să vă înșele, cînd cumpărați uitați-vă în ochii lor. E suficient, ați comis o legătură de mutualitate deosebită, chiar și între necunoscuți. Și chiar de se întîmplă, vă vor căuta să-și îndrepte greșeala, cît mai repede.
   Azi așa mîine tot așa în timp ne vom schimba cu toții, dar nu-i băgați în seamă pe ceilalți. Ci doar preocupați de voi însăși și de familia voastră de se poate. E suficient și prea destul un timp de îndreptare, ce nu va rămîne fără răspuns de SUS. Veți simți un soi de mulțumire, împlinire, satisfăcuți că ați învins neînvinsul. Nedreptatea din voi și-n curînd și din alții, nu-i gata mai sînt pași, dar începutul e mare.
   Sînteți cineva, în sinea voastră ați crescut în primul rînd și e cel mai important lucru. Ați împins și ceasul rău mai încolo, nu veți mai fi părăsiți așa repede de SUS. Vi se mai acordă un răgaz poate continuați îmbunătățirea ce se cere.