4197..În floare.

  Om fi ceva oameni cît de cît ca lumea, dar în ce ne transformă lumea, nația, societatea și chiar familia, închegări nedrepte. Pe minciună și nelegiuire-s toate încropirile alandala să iasă interesul mai presus de morală, de bine și dreptate. Nici vorbă de respect reciproc, de natură sfîntă și de EL asemenea și mai și, ci trînta cu neputința ce ne învinge mereu.
  Needucați corect, ne îndreptați la vreme, ci mai mult sacrificați pe altarul minciunii atotbiruitoare unde te afli și oriunde te întorci. Nas în nas cu falsitatea vieții diurne, de-ți iei lumea-n cap de mai ai cap, că-i tare ușoară lașitatea delăsarea, frica de răspundere. Mai ales în fața SA, că-I aprig și nu glumește de asta fățărniciile religii cu grămada fără de EL și regulile SALE, ci anapoda-n.
  Neștirea fudulă tare de orice amintește măcar de EL și legea talionului, un nu  din întreaga suflare netrebnică în floare.

3794...Dar înțelese perfect cu EL

  Ne îmbie ca o adunătură de nemernici, lumea, societatea, apropiații. De nu știm ce vrem, cu adevărat demn omenește ceea ce simțim corect, cumsecade. Să ne menținem ferm și clar pe tărîmul bunului simț, al dreptății ne stricate. De tărășeniile nevolnicilor SĂI și ai noștri, ce ne conduc vrînd ne vrînd. Spre nicăieri, spre perzanie, de nu ne menținem capul pe umeri.
  Și-l ținem subsuoară, nedemn și nelegiuiți, urmînd cărarea întortochiată a fărădelegii. Ce sigur ne va înrăutăți viața nouă și alor noștri, ratîndu-ne existența mereu. Cît om mai dăinui pe Pămînt, în încercările CER-ului de a ne aduce unde trebuie. Și noi tot pe alăturea de puntea salvării, prin mlaștina împuțită a neroziei. Înrăiți și fără Dumnezeu, ci-n cîrdășie și neputința de a fi oamenii dați
  De cînd lumea pe Pămînt, doar om pricepe o dată menirea cu adevărat proiectată și nouă. Nu numai naturii, simpliste dar înțele perfect cu EL, nu ca noi încă turbații.

3613..Îs minuni ale tale în devenire

  Nu ne privesc minunile în sine, nu le acceptăm, nu ne interesează ne vedem de ale noastre treburi fiecare. Cum îi e calea dată, știută urmată după felul nostru în societatea ce o formăm. Cu bune și rele, trăind printre oameni ca oamenii, poate nu suficient de morali și buni. Dar nu ni se reproșează nimica, e normal cum viețuim între ceilalți.
  Ne știm lungul nasului și nu ni-l depășim niciodată noi și familia noastră. Dar i-a încercă ca probă, doar o vreme limitată, să te porți civilizat, poate nu știi, dar mai bun. Cu oricine, atent și cu încredere în oricite, ajutînd mai frecvent decît ți-i normal. Săritor în ajutorul nevoiașilor, chiar de nu ți se cere, dar constați și nu aștepta mulțumiri.
  În scurt timp vei constata ce minunată viață dăruiești prin faptele tale celorlalți. Și te vei simți minunat și împlinit cum nu ai fost niciodată poate, îs minuni ale tale în devenire.

3475.Cum ar trebui să fim, dar nu contează în așa netrebnicie

  Ne ambiționăm încă de tineri și sub imbolduri diverse, educative, părintești și societatea în întregul ei. Învățăm că trebuie să ne tot realizăm cît mai desăvîrșiți în orice domeniu de activitate. Ni-l alegem să fim cît mai perfecți, ni se tot cere și căutăm aceasta mereu și-n final dăm chix. Cam nu ne alegem cu mai nimica deosebit, decît foarte, foarte rar doar excepțiile ce mai confirmă reguli ne știute bine.
  Dapoi în cel mai cel domeniu, cel al spiritualității unde omul e complet scos în afară. Și tinde dintotdeauna spre o astfel de cunoaștere, oprită strașnic de SUS. Deci unde nu ne fierbe oala, ne-am băgat nechemații, acolo doar aleșii fiind admiși. Și ne tot dăm rotunzi în neștire printre nedrepții și-n fărădelegea lumii. Cotcodăcind ca strecheații de impresionăm gura-cască de pretutindeni.
  Tot în afara LUI și a nostră cum ar trebui să fim, dar nu contează în așa netrebnicie.

3420..De ea fiind capabili și ne știuți ca atare

  Să nu avem o gîndire îngustă, grefată doar pe proprii nevoi, ne luînd în calcul societatea. Familia, apropiații și altele ce ne țin să fim ceea ce sîntem, doar împreună, altfel nu-i posibil. Imaginația ne controlată e izvorul necazurilor tale ori și a altora ce se încred ție. Proștii nu se auto-elimină, ci provoacă relele elementare, teluricul îl scormonesc.
  Răzlețînd nevoi cumplite, echivalentul tenebrelor naturale, cînd cauzăm pedepse în natură. Ne respectînd legile mediului înconjurător, aflîndu-ne în treburi unde nu-i treaba nostră, plătim cu vîrf și îndesat. Trezirea-i cumplită și plata-i peșin pe durată lungă suflînd și-n iaurt. Că unde nu-i cap vai de tot omul implicat fără conștiința faptelor sale.
  Răutatea-i lăsată în urmă de ce-i în stare prostia dezlănțuită, de care nici nu avem habar. Luîndu-ne mereu pe nepregătite, de ea fiind capabili și ne știuți ca atare.

3215..Și de a ne afla conlucrarea cu CER-ul cu adevărat cum trebuie.

  Părinții dar și societatea întreagă și prin educatorii de tot felul, înțelegînd corect menirea. Dată nouă de a fi cum trebuie în fața SA și a omenirii cu adevărat responsabili. Nu delăsători, ci cu dreptate ne mințită de nici un fel, ci lăsată cum o fost dată de SUS. Așa s-o perpetuăm, acuma încă nedreptă, s-o restabilim corect și bine, cu binele în față.
  Cunoscîndu-ne drepturile și îndatoririle pe Pămînt în fața LUI, între oameni și în natură. Totu-i după cum sîntem conduși corect de mici și așa să fim înspre o lume. Ce încă nu-i, ci de acuma în colo cu încetul de edificat demnă și cu adevărat umană. Avem cunoștințe și corecte dar în amestec neclar cu destulă neputință și nedreptate.
  Trebuiesc curățate de deșeurile nefolositoare și nechibzuite societatea umană. Conlucrînd la aflarea corectă a menirii noastre strict în dreptul nostru cît e. Și de a ne afla conlucrarea cu CER-ul cu adevărat cum trebuie.

2573.Inventivă cu urmașii lor, încă nefiresc îndrumați

  Că fiecăruia îi e rezervată viața cu enigmele ei, nu sîntem identici. Cu toate că din lene societatea, părinții, apropiații ne caută uniformități, alinieri după cîte principii. Ce nu mereu ni se potrivesc, de obicei foarte rar ne încadrăm cerințelor generale. Ce-s greșite că ar trebui în viitor societatea să se dovedească mai inventivă, cu urmașii lor, încă nefiresc îndrumați.
  De la revoluția franceză ni se trage chestia cu educația generalizată pe un calapod. A fiecăruia, ne aflîndu-se pentru fiecare ce i s-ar potrivi, cu atenția cuvenită. Oamenii nu au timp de odraslele lor și societatea la fel, după un tipic prusac. Stîrnit, cum ziceam de francezi, tratat nemțește, fără o inspirație bună, utilă și corectă.
  Ci de abia mai recent acuma se caută rezolvarea corectă, tot în germania. Îs încercările începute, vom vedea de nu-i cam tîrziu?! Nu-i tîrziu că și îndreptarea bună preconizată între noi de EL și cunoașterea LUI, e încă în termene.

2400.Din cînd în cînd ne tot amintește Cine E Șefu

  Degeaba ne indignăm pe cîte nenorociri ce cuprind societatea în cîte părți ale lumii. De nu știm, nu vrem să știm, cauza, neascultarea de EL și urmările-s pe măsură. EL rabdă mult, chiar foarte mult și din cînd în cînd ne tot amintește Cine E Șeful. Dar de cele mai multe ori fără să se priceapă nimeni la asta, legătura cu EL fiind ruptă de mult timp.
  Că lumea arată ca o rușine cînd e părăsită de EL și-i sub loviturile nenorocirilor. Dar cine să bage la cap, cu-i trece prin cap că omenirea-i vinovată că nu-L ascultă. Mai bine o încasează uneori fiecare între ei, împărțindu-și nenorociri reciproc. Ulterior găsind culmea și vinovați tot dintre ei, așa-s de orbiți de propria neputință. Nedreptatea în fața SA și a omenirii, face legea autodistrugerii limitate programate.
  De fapt îs scuturăturile, atenționările, doar, doar se vor dezmetici oamenii cum trebuie să fie. Între ei cu bun-simț, făcîndu-și doar binele și deocamdată știindu-L corect Cine E, Adevăratul Dumnezeu.

1504.Tolerant cu nedreptatea

   Fiecare avem o parte inferioară în noi, societatea aceea care învinge inerţia nedreaptă şi împinge pe fiecare să se îndrepte. Şi nu autoadmiraţia mulţimilor, ce-s cum sînt, controlabile prin idealuri înalte, ori te tîrîie în noroi. Şi noi de nu-i societatea capabilă de îndreptare, noi înşine ne putem lua la trîntă cu nemernicia din noi şi de oriunde. Cu noi e cea mai agresivă confuntare, dezechilibrată-n dauna binelui şi-n priinţă răului şi urîtului.
   Printr-o hotărîre drastică, fermă şi clară ţinîndu-ne de ea cu curaj, se poate îndreptarea. Nu deodată ci-n timp cu multă răbdare şi tenacitate, să-ţi repeţi că nu te dai şi progresezi cum poţi dar nu te laşi. Şi totul e aiurea de fire slabă eşti şi îndărătnică cît vrei, de nu-I de partea ta sprijinindu-te, poţi cădea îndărăt. Şi EL şi tu e un cuplu pe un front comun îndreptării tale, ascultător să fii şi interesat în bine şi util schimbării. Că şi aşa-i destul de dificil, de nu eşti cum trebuie, rateul te va domina şi viaţa-ţi va reveni cenuşie şi rea.
    În existenţă de societatea-i corectă civilizată, asigurînd drepturi şi libertăţi (la integrare, la liberă circulaţie, la proprietate, la muncă, de a contracta şi aţi exprima liber gîndul). E o încercare îndreptarea ta, că trebuie să fii mai bun ca ea. Schimbarea-i spre edificare de-L ştim corect îndreptaţi şi spre respectu-I să tindem, cît ne îngăduie EL, de merităm. Să căutăm să merităm cît mai mult înspre ceea ce nu ştim, ca să ne edificăn în aflarea noastră şi a LUI.
   EL pe plan local o tranşat oarecum credinţa limitată la ce-i în religiile consacrate, îndreptaţi să fim cum ne pretinde, înainte de toate. Şi ulterior prin Arsenie Boca, o transmis că-n vremurile astea nedrepte-i mai de folos VT decît NT. NT (Noul Testament) e tolerant cu nedreptatea, chiar de-n ziceri e tare-n clanţă, nu are tărie ci doar praf. VT(Vechiul Testament), chiar de-i depăşit în multe, e mai de folos nouă azi ce-i sîntem tributari şi unei spiritualităţi în slăbire.
    Şi îndepărtîndu-ne de Bază, edificiul societăţii se clatină, în ruină-i existenţa sub părăsire şi suferinţe şi prematură moarte. Deci să ne mai întrămăm cu EL ştiindu-L corect măcar.