4197..În floare.

  Om fi ceva oameni cît de cît ca lumea, dar în ce ne transformă lumea, nația, societatea și chiar familia, închegări nedrepte. Pe minciună și nelegiuire-s toate încropirile alandala să iasă interesul mai presus de morală, de bine și dreptate. Nici vorbă de respect reciproc, de natură sfîntă și de EL asemenea și mai și, ci trînta cu neputința ce ne învinge mereu.
  Needucați corect, ne îndreptați la vreme, ci mai mult sacrificați pe altarul minciunii atotbiruitoare unde te afli și oriunde te întorci. Nas în nas cu falsitatea vieții diurne, de-ți iei lumea-n cap de mai ai cap, că-i tare ușoară lașitatea delăsarea, frica de răspundere. Mai ales în fața SA, că-I aprig și nu glumește de asta fățărniciile religii cu grămada fără de EL și regulile SALE, ci anapoda-n.
  Neștirea fudulă tare de orice amintește măcar de EL și legea talionului, un nu  din întreaga suflare netrebnică în floare.

4134...Nu știm mai nimica de cînd lumea.

  Dar ce te faci de-ți au necazuri cu sănătatea, apropiații și mai ales copii tăi, ehei! aici e aici. Te afli tu și acei ce conduc, formează familia și mai sînt și tare din urmă uneori, dar e bine să-ți revizuiești de urgență. Atitudinea față de viața între oameni, tu însuți, nu-i vedea pe alții, poate tu ești vina! e de gîndit profund și de te îndreptat.
  Căutîndu-ți modificarea existenței în mod radical, drept și moralizat oriunde te afli, nu exagerînd față de ce erai nu de mult. Dar nici o mămăligă de om fără voință, ci-n virtutea cerințelor SALE, cată-ți calea tu și după ce-o dobîndești aflîndu-ți locul în lume. Nu te mai opri că nu ți s-o gătit ața, mai bine exiști activ cît e nevoie, tu vei afla cu vremea în bine doar fiind continuu.
  Răspundem de urmașii noștri și ei de noi cît trăim, indiferent de toate cele ce ni se par doar și nu știm mai nimica de cînd lumea.

4099.Și încă cîteva

  Ceva înainte de prînz, cu treburi pe la familia LE și L nu știu mai cum, cam de orientare. Religioasă curioasă, martorii lui Iehova, totuși ea mai tare pe acele tărîmuri spirituale. Iluzorii și aducătoare de deșertăciuni și amarnică minciună înțepenită-n nefastă viață. Oarecum că-n realitate cam toți sîntem o apă și-un pămînt în fața LUI nu-I demonstrăm mare brînză.
  În loc să ne vedem de ale noastre respectîndu-ne între noi cumsecade și cu binele. Mereu în față și-n natură așijderea, Nu! nici de EL nu știm mai nimica, ne-o alungat. O vreme mai de mult și noi o ținem departe de EL și acuma înghițînd vrute și nevrute. Că-s de la EL și noi cuminți în șotii și îndărătnici în fărădelegi ce ne tot costă cam de cînd sîntem.
  Astfel respectiva familie după ce i-am zis că isus n-o existat, Satana-I în CER cu EL și acuma, n-o căzut, se ține tare și mare. Și încă cîteva, ca la plecare au rămas bolborosind în urma mea.

3841...Din considerente simple, elementare

  Viața cu ale ei trăinicii cît ne vine la socoteală fiecăruia munca, apropiații. Familia, învățătura, sinceritatea doar în fața SA, altfel e nerozie,ascultarea doar de EL. Și asta de-i altfel e o pierdere de vreme, ce poate justificată-i în fața părinților. Educatorilor cînd e vremea, ulterior doar de EL să știm a nu ne irosi degeaba.
  Că-ncercările moarte n-au, dar pot cauza sfîrșitul și necazurile unei vieți nefirești. De minte nu avem și ne aliniem neputințelor de tot felul de prin lume și neajunsurile. Ne ajung oricît am fi de apți în toate cele, mai puțin în fața SA și-i suficient. S-o încurcăm electric noi și ai noștri ajungînd neajutorați, nefericiți și chiar pierzînd partida ființării.
  Din considerente simple, elementare dar azi în lume ne luate-n calcul bine, EL și noi.

3721...E o taină ce trebuie menținută curată

  Familia baza societății cum se tot zice, dar de o vreme așa lovită din toate părțile. Zburătăcita nedreptate și fărădelegea nu contenesc a o defăima, urîți și dizolva. În cîte neputințe hîde și imorale cam pretutindeni între oameni fără omenie. Cînd EL ne-o dat să nu fim singuri ci împreună sexe distincte împreună perechea să înflorească.
  Cu bun-simț și împreună să-și desăvîrșească copii cît soții trăiesc responsabili. În fața societății și a LUI, că-s aspru părăsiți și pedepsiți la o adică, de nu-și țin cuvîntul dat. În fața SA, se consideră, că-I baza vieții date a o urma conform legislației SALE. Pe Pămînt cît sîntem, altă cale nu-i și de cutezăm a ne abate de la datul SĂU, plătim cu toții neascultătorii.
  E o taină ce trebuie menținută curată și ferm hotărîtă familia în spiritul ei tainic de amîndoi.

3420..De ea fiind capabili și ne știuți ca atare

  Să nu avem o gîndire îngustă, grefată doar pe proprii nevoi, ne luînd în calcul societatea. Familia, apropiații și altele ce ne țin să fim ceea ce sîntem, doar împreună, altfel nu-i posibil. Imaginația ne controlată e izvorul necazurilor tale ori și a altora ce se încred ție. Proștii nu se auto-elimină, ci provoacă relele elementare, teluricul îl scormonesc.
  Răzlețînd nevoi cumplite, echivalentul tenebrelor naturale, cînd cauzăm pedepse în natură. Ne respectînd legile mediului înconjurător, aflîndu-ne în treburi unde nu-i treaba nostră, plătim cu vîrf și îndesat. Trezirea-i cumplită și plata-i peșin pe durată lungă suflînd și-n iaurt. Că unde nu-i cap vai de tot omul implicat fără conștiința faptelor sale.
  Răutatea-i lăsată în urmă de ce-i în stare prostia dezlănțuită, de care nici nu avem habar. Luîndu-ne mereu pe nepregătite, de ea fiind capabili și ne știuți ca atare.

2787.În viitor ne vom lega destinul comun cuplurile

  Da familia e totul între noi oamenii care putem fi familiști, cu băgare de seamă însă. Că de nu avem urmașii noștri corespunzători, e bai mare, ne putem oricînd despărți. De comun acord al părților umane și EL, că-I deplin interesat de noi. Să-I fim cum trebuie, doar în fața LUI în viitor ne vom lega destinul comun, viitoarele cupluri. Fără alte tărășenii, ce-s azi în lume, simplu și sinceri la obiectul viitor.
  Ce-l înfiripă cei doi doar cu EL martor din CER și de pe Pămînt, ceilalți îs de prisos. Și-n timp numai astfel se vor desfășura ceremonialele de cupluri umane pe Pămînt. Fiind strașnic legate de copii, ce devin astfel legămîntul cu Pămîntul și CER-ul. Nu se mai pot despărți părinții, de EL și copii nu-s de acord, niciodată cînt mai sînt în viață.
  E de gîndit aceasta cu mare atenție că-i lucru delicat și crucial în viață. Nu la întîmplare și de interese meschin că-i costă pe amîndoi de nu se văd. Iar alte interese sînt excluse din start, oricare ar fi acelea, veto e doar din CER, nu-i altul.

2766.Descoperită de arheologii de azi și identificați

  Totuși Iosif o acceptă pe Maria cu al ei semiroman, isus, și-l crește și familia se dezvoltă. În limite normale cu copii și isus cunoscînd viața se căsătorește cu Maria Magdalena. Și-l au pe Iuda, astfel toată familia în păr în timp dispare normal. Și-s îngropați în cripta ce-i și azi descoperită de arheologii de acuma și identificați. Corect fără urme de răstigniri și alte minciuni cretine, nedreptății LUI și nouă.
  Familia lui Iosif era favorizată în timpul acela, fiind sub ocupație romană și isus bastard latin. Îi proteja ocupantul și au dus-o fără griji, nici de cum oropsiți și schingiuit isus. Încă și crucificat, cum ne mint proștii pe noi toți, luîndu-se după politica celor vremi. Cum ziceam de dezbinare și cucerire romană, minciună ce-i susținută azi mai abitir ca-n vechime.
  Conferindu-le religionarilor drepturi de a vă exploata în folos propriu. Nici vorbă de protecția SA, ci din contra, părăsiți aveți necazuri cu toții. Și gură-cască la un loc cu mincinoșii lumii fără EL și nedrepți în societăți.

2733.Unde educația lasă de dorit și-i de mîntuială

  Îndestulați de zile și mulțumiți de familia ce I-o dat Domnul s-o aibă, doar așa. E corect și cum trebuie să părăsim această lume. Asta realizîndu-se doar ținînd legătura cu EL și făcînd  ce-ți pretinde, între oameni. Și-n fața SA, nu-i chiar floare la ureche, că sîntem destul de sălbăticiți în așa societate. Unde educația lasă de dorit, și altele-s multe de mîntuială în așa nedreptate continuă.
  Că nu-i nevoie de iad, și-l face omul singur pe Pămînt cît trăiește. O fi și acolo, mi se comunică, pentru aceia care nu-L au deloc și-I greșesc printre oameni. Să se realizeze o îndreptare în condițiile sufletului singur, înstrăinat, silit să se purifice. Că nu-i primit acolo de unde o provenit la înființarea omului cînd se naște. Din EL, e o întreagă lume cu de toate evidențele și tainele vieții.
  Îs foarte multe de aflat cum trebuie, nu cu aburirea prostimii, ci clar și concis, ferm. Și nu cu aberații învechite încă acuma, ci ca lumea să înțeleagă rostul omului pe Pămînt. În concordanță cu Programa CER-ască. Că LUI îi place spiritualitatea ce conduce Totul, da și noi să ne dumirim ce și cum.

1503.Înţelegînd Baza vieţii

    Ne facem planuri de viitor, cîte şi mai cîte închipuiri, cu familia şi noi singuri cum ne vom petrece timpul. Dar EL nu-I întrebat de ne dă voie,să-I cerem îngăduinţă măcar, nu să-L ignorăm şi de asta, de regulă nu ne iese nimic. Mai se poate cînd ni-i lumea mai dragă s-o băgăm pe mînecă, şi eşuăm din neatenţia noastră, faţă de datoria ce I-o avem. Odată ce EL ne-o cerut tuturora atunci acum 77 de ani, să ne îndreptăm, potolim şi şi-o călcat pe inimă, acceptînd religiile astea. ÎI sîntem datori toţi de oriunde din lumea asta, căutînd îndreptarea dorită SUS.
    Să ne îndeplinim menirea-n lume dar cu privirea la EL şi să nu-L ignorăm nicidată, că ne costă. Şi să avem grijă continuu de fiinţa noastră să se împlinească în ce-i omeneşte pe aicea între noi toţi. O realizare măreaţă, Divinitatea încă lucrează la noi,acum finisări, dar tot în timp, nu deodată, are tot timpul de pe lume. Şi ne aşteaptă să evoluăm în direcţia dorită, ne mai îndrumă şi direct, ca acum 77 de ani, dar şi prin altele. Ce le simţim în timp inexplicabile schimbări ce ne urnesc înspre ce trebuie.
    Avem nişte coordonate în viaţă, care ne ghidează-n existenţă, frica, erosul şi foamea, astea toate cînd eram mai neisprăviţi. Acuma e diferit, frica, de-L respectăm şi-L ştim corect îndreptaţi, nu-i, ne-o cunoaştem cu EL alăturea, mai puţin suferim şi chiar de loc. Foamea-i normală în existenţa pe Pămîntul SĂU. Şi erosul cu bun-simţ ni-l controlăm înfînîndu-ne, moralizîndu-ne cum ni se cere.
   În lucrurile de înfăptuit în viaţă, singuri ne muncim să creem, noutăţi, o altă lume, cum ne pricepem, dezvoltînd realităţi noi, bune şi utile. Că-i destul de dificil, dar nu imposibil de vrei şi ai curajul împlinirii năzuinţelor, oricare ar fi. Chiar şi spirituale de te încumeţi, e de lucru înţelegînd Baza vieţii, fără de care sîntem nimeni şi de azi pe mîine, nesiguri pe noi şi restul.
   Ni se pare, dar nu ştiu de-i şi corect, că prin existenţa noastră pe Pămînt împlinim o căutare a Întregului. Că fără noi cam lipseşte Totului, o părticică, dar mai avem paşi de făcut înspre îndreptarea cerută, altfel nu-i chip.

1459.Demni de planurile SALE

  Uneori se încearcă în extremis forţarea notei familiare, copii, liantul care reuşeşte suduri ce altfel nu ţin familia. Şi sînt cupluri care nici cu acestea toate, nu ştie de bine şi o ia la vale spre nicăieri. Sînt situaţii limită care te pun în faţa unui om nou, partenerul ce nu-l ştiai aşa în bine şi util capabil şi-ţi cam tragi cumva pe seamă în timp dovedindu-te. Şi împreună şi cu alte modificări poate neştiute altădată, acum te moralizează cum n-ai gîndit. Şi dintr-un oarecare devii un ferm hotărît om de bază în ceva ce mulţi caută.
   Cînd devii responsabil în faţa SA şi-L urmezi şi familia ta o aperi de nevoi şi chiar mai mult de atît, cum îţi indică EL în timp.
   EL prin aleşii SĂI ne-o transmis nu de mult (de peste 22 de ani ) să ne îndreptăm folosind doar învăţăturile din VT (Vechiul Testament) şi să-l uităm NT că nu-i util vremurilor ce le trăim, Şi EL ne doreşte moralizarea chiar înainte de a-L şti corect. EL E singurul VIU din CER ce se ocupă de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
   Chiar şi-n cele mai intime cutezanţe ce spiritualitatea ne-o căutăm în mînăstirile creştinătăţii se întîmplă destulă netrebnicie. Oameni care doresc să fie monahi se comportă încă nedrept mult timp acolo, necurăţenia lor interioară se transmite afară înnegurînd existenţe ce par , numai par corecte. Nedrepatea a pătruns prea adînc şi acolo unde nu trebuia, se impune degrabă reînoirea cu ale VT şi uitarea NT ca aducător acuma a toleranţă răului şi necurăţeniei sufleteşti.
    Creatorul are cu noi toţi un plan, o programare dinainte de aducerea noastră la viaţă pe Pămîntul SĂU. Şi-n timp ne-am dovedit, de ne-o lăsat să ne continuăm existenţa, demni de planurile SALE. Şi se impune acuma îndreptarea după cum ne-o cerut şi să aşteptăm cuminţiţi continuarea ce-o vom afla.
   Sîntem preocupaţi de prea avîntate teme irealizabile, lăsînd cele normale, fireşti de bine şi util să aştepte. De asta se impune îndreptarea cerută de SUS şi urmărirea a tot ce ne trebuie acuma pentru moralizarea şi facerea binelui doar. Că de continuăm să mai pierdem contactu cu realitatea îndreptării cerute, ne părăseşte iar în nevoi ştiute dar nedorite iar.

1458.Te creditează iar şi-L uiţi

   După cum ziceam, familia-i baza societăţii. Şi-i foarte greu cînd dragostea, iubirea ori interesele încearcă să sudeze un cuplu incompatibil din mai multe puncte de vedere. Ce atunci pe moment nu se văd pregnant, ori se zice că timpul le rezolvă pe toate. Ei nu-i chiar aşa, timpul cîteodată scormoneşte, erodează, sapă şi la temelia cele-i mai straşnice construcţii de acest gen. Că şi omul e îmbiat permanent de rele şi urîte împrejurări, potrivnice bunului-simţ şi dreptaţii, de care de nu prea eşti ataşat cedezi.
   Şi încep încet scîrţîelile, contrele şi-n cele din urmă înstrăinarea, ura, rîca, răutatea chiar prostia îşi face loc în locul a ceea ce nu mai e. Buna înţelegere ce singură uneori ţine loc de toate cele. Şi chiar de nu-i cum trebuie totul, rezistă familia timp îndelungat. Şi încă se poate şi mai bine suda  din varii motive ce-s întîlnite în timp. Firi neîmpăcate cu o convieţuire paşnică şi alte potrivnice împrejurăţi rup legături ce timpul părea că le întărise. Şi-n pragul desnădejdiei nu se văd rezolvările, ci cruda realitate în declin familiar înspre nicăieri.
   Şi mai ales că exemple nenumărate-s pretutindeni, familii dezbinate. Hai la hora cea mare a nedreptăţii sociale înfloritoare, baza nu-i, orice-i posibil să se surpe.
   Şi totuşi intervine "neprevăzutul", întîi pe departe te ia, cu zăhărelul, ademenitoare perspectiva unei datorii fireşti umane. Care te mobilizează oarecum. Şi mai speri tu singur împotriva multora. Şi-I ceri ajutorul, ai curajul, năcăjit de nu mai ştii ce să faci. Şi-l primeşti, te creditează iar, şi-L uiţi. EL nu şi te încearcă mai bine şi simţindu-te dator oarecum, fiece o fi, te încumeţi a fi cum trebuie.
   Temeiul oricărei morale îi respectarea libertăţii celuilalt. Şi să cauţi cu tot dinadinsul mereu să te înfrînezi de la tot ce te poate îndîrji. Medierea, capul plecat sabia nu taie, în familie, între soţi ţine de minune acest proverb. Îţi dezarmezi ocazionalul potrivnic şi fără arme cine porneşte la atac, doar un prost şi de regulă aceştia nu se împacă niciodată.
   Şi cînd eşti pe calea încuviinţată s-o urmezi, nu te încurci cu nereguli lumeşti, ordinare şi plictisitoare neînţelegerile le ocoleşti cum poţi mai bine, te simţi deasupra lor. Nu vrei să te atingă, te murdăresc şi vrei să fii curat în faţa SA, cît poţi mai mult.