4316..Totuși...

  EL E dur cu noi oamenii, celelalte îL știu bine și I se comportă acătării, doar noi în care o investit atîta amar de preocupare. Încă-L negociem, uităm, ignorăm, ne facem că nu-L știm și cîte și mai cîte nefăcute, dar la noi posibile, de-L doare capul. Cu așa creatură necuviincioasă pe cap, și-L tot nemulțumim în așa hal determinîndu-L în fel și chip de nu prea știe cum e cu noi.
  De făcut s-o scoată la capăt, Da eu discut parcă aș fi mai distanțat de masa umană a Terrei, aiurea, dar asta e, cred că încă. O vreme mi se va da învoire să tot fiu așa pînă va veni rîndul altora ce-mi vor continua pornirea pînă la terminarea acestei munci date tot de SUS. Dar un SUS mai de SUS, doar CER-ul în ansamblul SĂU nemăsurat de mintea noastră mică, ne dă cîte și mai cîte în timp de aflat.
  E dur mai ceva ca diamantul, taie în carne vie a umanității neputincioase de a-I fi cum ne tot dorește fără să-I pese prea mult, totuși...

4058...Într-o perfecțiune în exercițiu.

  Se vede treaba că noi oamenii îI creem LUI probleme, cît E EL de Dumnezeu, cu așa făpturi. Nu s-o mai întîlnit, nu-I sîntem ca cele cunoscute pe lungimi de undă în viața dată. Conviețuiește în preajma nostră oarecum nedumerit de toate cîte ne trec prin cap. Vorbim și înfăptuim,  dereglînd ipoteze de lucru ale CER-ului, c-o nonșalanță.
  Ce-L dezarmează și totuși ne dorește în continuare în cadrul programei SALE, poate fi ceva. Deosebit de izbutit, că avem de toate ingredientele necesare reușitelor CER-ești. Minte și spirit Divin, în împrejurimi naturale ce-L respectă și-L știu mai bine ca noi. Cu toate că natura e fără o așa concisă, clară și fermă contopire, ci mai pe larg.
  Într-o coalizare de atîtea fenomene și închegări neomogene într-o perfecțiune în exercițiu.

2787.În viitor ne vom lega destinul comun cuplurile

  Da familia e totul între noi oamenii care putem fi familiști, cu băgare de seamă însă. Că de nu avem urmașii noștri corespunzători, e bai mare, ne putem oricînd despărți. De comun acord al părților umane și EL, că-I deplin interesat de noi. Să-I fim cum trebuie, doar în fața LUI în viitor ne vom lega destinul comun, viitoarele cupluri. Fără alte tărășenii, ce-s azi în lume, simplu și sinceri la obiectul viitor.
  Ce-l înfiripă cei doi doar cu EL martor din CER și de pe Pămînt, ceilalți îs de prisos. Și-n timp numai astfel se vor desfășura ceremonialele de cupluri umane pe Pămînt. Fiind strașnic legate de copii, ce devin astfel legămîntul cu Pămîntul și CER-ul. Nu se mai pot despărți părinții, de EL și copii nu-s de acord, niciodată cînt mai sînt în viață.
  E de gîndit aceasta cu mare atenție că-i lucru delicat și crucial în viață. Nu la întîmplare și de interese meschin că-i costă pe amîndoi de nu se văd. Iar alte interese sînt excluse din start, oricare ar fi acelea, veto e doar din CER, nu-i altul.

2416.E o luptă de care pe care și nu mereu putem

  De încredere e iară nevoi mare între noi oamenii, cu greu, cu foarte greu ne dăm la cale. Și cînd prindem gustul că alta e, bucuria mare, cu efort puțin, ne bucurăm și mai mult. Decît nu permanenta grijă de a nu fi înșelați, fraieriți și greu reușim. E o luptă de care pe care și nu mereu putem, dar nu ne lăsăm. Dar minte nu avem, i-a încercați să nu vă mai pese, făceți totul ca să meargă ca de la sine.
  Sigur veți avea surpriza lucrului mai bine făcut, decît atunci cînd îl urmăream cu atenție. E vorba de încrederea acordată altora ce ni se întoarce nouă cu brio, în bine. De asemenea și ceea ce ni se transmite verbal nu ascultăm, nu ne interesează. Chiar de cele transmise nouă, ulterior ni se vor dovedi folositoare, nu le mai știm. Le-am auzit dar nu le-am înmagazinat în minte, le-am uitat instantaneu.
  Degeaba-și răcea acela gura cu noi, nu vrem nimica, ci strictul nostru interes. Cu ochii noștri de melc și urechile astupate de nimicurile propriei vieți. Nu putem stabili legături, comunicarea ni-i întreruptă, bruiată. Oricum nici noi la rîndu-ne de avem ceva interesant de transmis, nu vom reuși. Tot la pereți vom vorbi, intransmisibile rămîn toate. Nu știu dacă acestea ce vă transmit în scris acuma, au vreun ecou?

2182.Ce sfidează obișnuitul, ne mărginim

  EL E nemărginit în Tot ce-O creat aici pe Pămînt și oriunde în Univers. Nu mai noi oamenii de ne apucăm de ceva mai deosebit, ce sfidează obișnuitul. Trebuie să ne mărginim, ca să nu ne pierdem în amănunte și cîte demersuri. Ce de regulă limitați fiind, nu le ducem la bun sfîrșit, ca-n orice regulă sînt și excepții. Deci ne ținem de acel țel ce-l ducem la bun sfîrșit, ca să nu-l ratăm cu amănuntele firești.
   Cu EL E altceva, desăvîrșirea îi E scopul și așa și realizează Totul, numai noi încă. Nu-L știm defel, ci pe sărite, așa ni-i felul încă din vechime să-L ignorăm. Aproximînd mai ușor nedrepte LUI și nouă căi aiurite, ce nu-L cuprind. Și-I plătim cînd ne părăsește și ne năpădesc nevoile și moartea prematură.
   Noi putem fi nemărginiți și așa trebuie cînd admirăm opere, realizări ale oamenilor, naturii și-n general ale SALE. Deci ca privitori și consumatori de frumos, util și bine, bucurîndu-ne, avem acest privilegiu, nemărginirea în admirație.

2068.Deținem spirit din EL, din Dumnezeu

   Într-adevăr spiritul din noi, e greșit zis din noi, voi reveni, deci spiritul cu care sîntem înzestrați de SUS. Unic între vietățile Pămîntului, numai noi oamenii deținem spirit din EL. Din Dumnezeu, o părticică ce ne face, ne menține cît trăim legătura cu Totul. Ce E EL și Lumea LUI, ce noi pe Pămînt, cam animalizați uneori prea tare. E un echilibru dat și de menținut în limite bune și curate, drepte ne mințite.
   Doar așa mai putem spera, că siguri nu putem fi, că Lumea LUI e prea deosebită. De a noastră încă, mai avem pași de îndreptare între noi oamenii și înspre EL. Să-L știm cît ne va permite mai bine, ca să începem pe urmă, o nouă viață. Da aici pe Pămînt și-n alte să zicem dimensiuni, frecvențe de materie și spiritualitate.
   Nu avem certitudini, ci deoarece-I dorința SA, credem că-i de urmat, unica. Și să vedem cu speranțe în continuare îndreptați fiind, ce va urma, că altă cale nu-i. Ne ține Spiritul ce ne înconjoară ființa, trupul, ca o mantie cerească, legătura. Dorința de cunoașterea CER-ului și cîte și mai cîte, ce nici nu ni le închipuim acum.