3717.Chiar de pare plictisitoare morala e trebuincioasă mereu

  De trîndăvim mereu civilizația nu are cine ne-o face, e de muncă și de cunoaștere e nevoi. Înălțarea atît cît catadicsim de cuviință într-o aflare continuă de bine și util vieții. Plăcerea vine ulterior și aceea limitată de noi înnoiri înspre ceea ce ne trebuie mereu. Din mersul existențelor, fiecare-și află datul și nu-i de stat cu mîinile-n șold, ci de aflat cum e căutarea adevărată.
  Demnă umană în strînsă legătură cu Divinitatea cea Adevărată, nu minciuna că ne tot costă. Și de înaintat nu înaintăm defel, tributari LUI nu avem învoire de SUS a fi, ci nu reușim mai nimica. De căzut nu ne va cădea para mălăiață, deci s-o dus perioada lui nătăfleață. Strădaniile înfăptuirilor cumsecade nouă tuturora nu prin sincere înfăptuiri, ce ne pot da de gol mai degrabă micimile.
  Chiar de pare morala plictisitoare e trebuincioasă mereu, altfel e de izbeliște viața.

3703..Zările de înfiorare tristă lor se vor vedea

  Ne încredem în minciuni într-atîta zicîndu-ne că nu ne e nevoie binele, utilul. Frumosul, fericirea chiar de pe Pămînt, ci doar aceia ce v-o tot promit nemernicii. Undeva unde-s favorizați cei ce urmează NT și zeii și necurățenia de pe acolo. Nici de cum de EL nu-I vorba și de îndreptarea voastră, preconizată de SUS, ci tărășenia. Întruchipată de nedreptatea de cînd lumea și CER-ul o lăsat lumea pe așa probă.
  Și încă-i caznă mare de a se dezmetici neputința în vigoare tare, suflecată și părăsită. Dă de grele și mereu necazuri și moarte cu adevărat, zguduitoare, dar tot degeaba. S-o învățat a minți și pe asta găsind de toate felurile motive și rezolvări cu capul spart. Însă nu le pasă că vremea n-o trecut cu totul, mai e ceva și atunci se va cutremura firea netrebniciei.
  Puterea necurățeniei, nedreptății va păli deodată, zările de înfiorare tristă lor se vor vedea.

3222..Ceva, ceva ne încăpăținăm a fi cu cîte altele de știut bine și util, chiar de nu pe moment, ci-n timp

  Negîndirea cînd e nevoie, la timpul potrivit, degeabai toate celelalte, repezeala-i strică. Omului cît o fi de potrivit în ceea ce-și dorește, de nu-i și potolit, i se năruie. Construcția imaginată pe merit bun, de nu-i la timp și astîmpărat, ci ne-bun la o adică. Acea adică hotărîtă-n alte sfere pentru noi muritorii de rînd, nerăbdători și degrabă.
  Convertiți în ce nu trebuie la un moment dat, irosindu-ne munca și răbdarea ne dusă pînă la final. Din nepriceperea firească de altfel omului cît trăiește și tot are de învățat. Așteptat să fie cum trebuie pînă la final, după care i se retrage acreditarea CER-ului. Rămînînd cu ce-o meritat și o fost cum o fost nedemn de țelul prea semeț propus cîndva.
  Ne rămîne jăratecul patimilor neatinse, ce încă mocnește sub spuza de lumesc fard. Ceva, ceva ne încăpăținăm a fi cu cîte altele de știut bine și util, chiar de nu pe moment, ci-n timp.

3181.Încă nu-I servit așa pătimaș, cu toate că ar merita cu vîrf și îndesat, se zice că-n cele pustietăți sînt

  Ca să ne definim o realizare, o chemare ce-o dorim cît mai bună, uneori e nevoie de a ne feri de lume. Izolați de cîte influențe perturbatoare, ne liniștim și ne vedem de o treabă mai aparte. Compunînd lucrări ce-s apreciate în lume, iar respectivii se dedică trup și suflet creației, periclitîndu-și și sănătatea. Cu viața în pioneze, nu se lasă, însăilînd opera cît să fie pricepută, cunoscută postum însă, întreagă și admirată.
  În fața LUI încă nu-s așa, ori poate mă înșel, să fie căutători ale adevărurilor SALE. Cu noi împreună în desăvîrșirea a ce va fi să fie, cînd va fi vremea aceea. Încă nu-I servit așa pătimaș, cu toate că ar merita cu vîrf și îndesat, se zice că-n cele pustietăți. Ne știute de privirile nedrepților și simțurile ne educate LUI, se desfășoară.
  Alte trăiri la dispoziția SA, aflătorii din diverse religii chiar nedrepte, își trag spuza sfințirii lor. Chiar de respectivii nu-i reprezentau, ci-I slujeau doar LUI, cum puteau cum nu puteau.

3138.EL nu va fi prea prezent, ci discret și modest simțit, poate chiar nu ne va mulțumi, dar rezultatul da

  Vom învăța pe sărite totul în continuare, completîndu-ne  pe noi înșine cum trebuie să devenim. Să redevenim cum e nevoie, ne arătîdu-ni-se la fiecare mură-n gură, ci doar sugerat ce avem de făcut și vorbit. Cum se cere, firesc de normal în bine și știindu-L cu adevărat, nu bîjbîit și nedrept. Emoționați ne vom desăvîrși întocmai cum dorește EL să fim, ne vom mira de așa ușurință.
  În priceperea ce pînă nu de mult nici n-o întrezăream, ne va cuprinde inspirația adevărată. Demnă de oamenii ce-ncet vom deveni la locurile noastre dintotdeauna, dar negăsite. Ci doar atunci deschisă va fi calea de urmat întocmai cum sîntem programați. În CER și aici pe Pămînd aflînd din acea vreme, plăcerea de care eram departe.
  Necunoscători de noi înșine cum sîntem, înstrăinarea luînd sfîrșit pe vecie cu adevărat. Satisfăcuți cu toți la un loc, ori separat, aflîndu-ne menirea. EL nu va fi prea prezent, ci discret și modest simțit, poate chiar nu ne va mulțumi, dar rezultatul da.

3033.Ne vom alinia în demersurile necesare atunci

  Într-adevăr există un timp pentru fiecare lucru, de reașezare a treburilor cum e nevoie. După cum ni-i dat bine și frumos, să trăim în pace și respect reciproc fiecare. Chiar dacă de EL nu putem ști, fiind dosit și nerecunoscut încă cum ne tot cere. Ascuns de nedreptatea ce I se face și nouă, fiindcă plătim această nelegiuire, cu costuri mari. EL iartă multe, dar nu orice nedreptate, mai ales cele ce-L privește direct ca și pe noi.
  Încă nedrepți și încăpăținați în toate cele lumești apucături străine de calea LUI. Împreună cu EL înspre o devenire demnă de oamenii ce trebuie să redevenim. Și încă nu putem fi cu așa delăsare în rele și urîte fapte și vorbe mereu fără EL. Înspre nicăieri, dezorientați și imorali, terfeliți în noroiul neputinței încă pe Pămînt.
  Minciuna trufașă încă la putere în lume, dictîndu-ne prostia s-o urmăm. Timpurile se tot schimbă și cînd va fi doar de EL știută vremea, ne vom alinia. În demersurile necesare atunci, în alte trăiri încă ne știute azi.

2464.Neîncrederea și fărădelegea în cumsecădenie

  Purtîndu-ne cum e nevoie, cum ne cer împrejurările înspre realizări demne de oamenii ce sîntem. Adică să prefacem sărăcia pămîntului în bogăție, în belșug, în frumos și bine. Chiar pîrloaga în roade și flori alese, nedreptatea, ura și răutatea în mărinimie și bună-purtare, cumsecădenie. Neîncrederea și fărădelegea în bucurie și cooperare înspre realizări deosebite.
  Nepăsarea și lenea în destoinicie cu folos implicat, fățărnicia și intoleranța în atenție și flacăra înălțării spre culmi de umanitate neatinse. Toate ne sînt posibile de vrem cu bun-simț și conlucrare spre omenescul din noi. Străduindu-ne să înfăptuim ce ni-i predestinat nouă, doar să vrem schimbînd lumea asta nedreptă încă. În ceva ce poate nici nu visăm, că EL nu de florile mărului se preocupă de noi.
  Fiind și-n alte sfere de ne închipuit pentru noi, totuși din cînd în cînd. Își găsește timp și spațiu pentru a ne îndruma direct cum ne dorește a-L urma ca să ne realizăm cum trebuie.

2416.E o luptă de care pe care și nu mereu putem

  De încredere e iară nevoi mare între noi oamenii, cu greu, cu foarte greu ne dăm la cale. Și cînd prindem gustul că alta e, bucuria mare, cu efort puțin, ne bucurăm și mai mult. Decît nu permanenta grijă de a nu fi înșelați, fraieriți și greu reușim. E o luptă de care pe care și nu mereu putem, dar nu ne lăsăm. Dar minte nu avem, i-a încercați să nu vă mai pese, făceți totul ca să meargă ca de la sine.
  Sigur veți avea surpriza lucrului mai bine făcut, decît atunci cînd îl urmăream cu atenție. E vorba de încrederea acordată altora ce ni se întoarce nouă cu brio, în bine. De asemenea și ceea ce ni se transmite verbal nu ascultăm, nu ne interesează. Chiar de cele transmise nouă, ulterior ni se vor dovedi folositoare, nu le mai știm. Le-am auzit dar nu le-am înmagazinat în minte, le-am uitat instantaneu.
  Degeaba-și răcea acela gura cu noi, nu vrem nimica, ci strictul nostru interes. Cu ochii noștri de melc și urechile astupate de nimicurile propriei vieți. Nu putem stabili legături, comunicarea ni-i întreruptă, bruiată. Oricum nici noi la rîndu-ne de avem ceva interesant de transmis, nu vom reuși. Tot la pereți vom vorbi, intransmisibile rămîn toate. Nu știu dacă acestea ce vă transmit în scris acuma, au vreun ecou?

2297.Moralizăm, îndrepta între oameni, știind de EL

  Nu știu dar cam așa-i, ne-o limitat oarecum sclipirile de inteligență. Iar prostiei i-o dat frîu liber, nu știu, are nevoie de prostălăi la greu? Nu, are așteptări de la noi să ne moralizăm și îndrepta între oameni să fim cum trebuie și știind de EL bine măcar. Și să ne învățăm ceea ce trebuie prin părinți, educatori și societate, dezmeticindu-ne cum trebuie în fața SA și a ceea ce trebuie aflat. Cu bine, util și chiar frumos, competitivi înspre morală, bine și EL.
  Că nu-i încă posibil, ne-am îndepărtat de EL și de morală și chiar de bine, e grav, ne mai așteptă. Și va hotărî ce-i de făcut în continuarea programei CER-ului, că nu ne lasă de izbeliște. Cum s-ar zice, sîntem aproape de maturitate ca umanitate și are așteptări de dezmeticire odată înspre ceea ce trebuie să fim. O intervenit și va mai interveni la o adică, cînd va considera că-i nevoie neapărat după părerea CER-ului.
  Că Malraux, ne-o prognozat dispariția de nu-L vom ști măcar și chiar crede cum trebuie, tot ce se poate, nu știu, ne vrea o cale să urmăm. Înspre o îndreptare cumsecade, fermă și clară, cu EL ne mai ignorîndu-L, ci să-I căutăm sprijinul cum trebuie. Că trebuie să ne ridicăm din mizeria asta nedreaptă, scuturîndu-ne drept și curați cu bun-simț și dreptate. Cred că de nu putem ne va înștiința că-i timpul și poate ce-i de făcut și continuare.