4014...Ne-am dezvățat în așa lungă vreme.

  Băieții și fetele dornici de viață, de aflări utile, de bine și frumos într-o coexistență. Acătării oriunde s-ar afla, nu anapoda după percepte nelegiuite, ce se știu, se simt. Că nu-s în regulă și-s de evitat cît veți fi, ca să răzbiți cum vreți pe Pămînt. Încă e o luptă de dus cu neputința, îndărătnicia în rele și urîte învățăminte neroade.
  Ce trebuiesc grabnic uitate și îmbrățișat morala înaintea celorlalte și binele. Normalitatea firii date de SUS în aflări corecte de liniște și pace, libertatea. Nu de a fi proști și a ne lăsa prostiți, ci cumsecădenia, nu-i lucru de șagă. Că-n timp afla-vom înțelegerea lucrurilor firești, umane, ce ne dau la calea dată. Preconizată de SUS nouă și care ni se potrivește doar s-o învățăm.
  Că ne-am dezvățat în așa lungă vreme fără de EL și noi îndepărtați de la baza vieții.

3040.Îs două unități de măsură la care EL recurge

  Asta-i derutant în viață, aici e bine și frumos, demnitatea umană e respectată. Chiar de nu-I EL știut bine, ni se lasă viața s-o aflăm, nu ne comportăm nici cine știe ce bine. Dar ne rabdă și-n altă parte de lume aflăm necazurile ca o continuă tragere, la răspundere. De ce nu ne comportăm cu adevărat cum ne tot cere? Adică omenește între noi toți, căutîndu-L cum E cu adevărat neîntinat de minciuna ieftină.
  Deci două fațete ale aceleiași existențe omenești și una și alta în așteptare. Mai grăbită, tropăind printre morminte proaspete mereu, ori nici atîta, ci moartea goală. Hămesită și-n altă parte fudula neputință suportată, de ne întrebăm cum de e posibil? La fel de vinovați sîntem și aici și acolo, nu? Îs două unități de măsură, la care EL recurge mereu, doar ne vom dezmetici, pricepînd ceva din EL cu noi.
  În derută, încîlciți și nedemni mai mereu de numele om între oameni, aburiți. De cîte vedem și nu vedem, știm și nu știm într-un balamuc ideal o tot ținem de mult. Tare inconștienți de noi și EL și de ce va mai fi și cînd și cum?!

3033.Ne vom alinia în demersurile necesare atunci

  Într-adevăr există un timp pentru fiecare lucru, de reașezare a treburilor cum e nevoie. După cum ni-i dat bine și frumos, să trăim în pace și respect reciproc fiecare. Chiar dacă de EL nu putem ști, fiind dosit și nerecunoscut încă cum ne tot cere. Ascuns de nedreptatea ce I se face și nouă, fiindcă plătim această nelegiuire, cu costuri mari. EL iartă multe, dar nu orice nedreptate, mai ales cele ce-L privește direct ca și pe noi.
  Încă nedrepți și încăpăținați în toate cele lumești apucături străine de calea LUI. Împreună cu EL înspre o devenire demnă de oamenii ce trebuie să redevenim. Și încă nu putem fi cu așa delăsare în rele și urîte fapte și vorbe mereu fără EL. Înspre nicăieri, dezorientați și imorali, terfeliți în noroiul neputinței încă pe Pămînt.
  Minciuna trufașă încă la putere în lume, dictîndu-ne prostia s-o urmăm. Timpurile se tot schimbă și cînd va fi doar de EL știută vremea, ne vom alinia. În demersurile necesare atunci, în alte trăiri încă ne știute azi.