3040.Îs două unități de măsură la care EL recurge

  Asta-i derutant în viață, aici e bine și frumos, demnitatea umană e respectată. Chiar de nu-I EL știut bine, ni se lasă viața s-o aflăm, nu ne comportăm nici cine știe ce bine. Dar ne rabdă și-n altă parte de lume aflăm necazurile ca o continuă tragere, la răspundere. De ce nu ne comportăm cu adevărat cum ne tot cere? Adică omenește între noi toți, căutîndu-L cum E cu adevărat neîntinat de minciuna ieftină.
  Deci două fațete ale aceleiași existențe omenești și una și alta în așteptare. Mai grăbită, tropăind printre morminte proaspete mereu, ori nici atîta, ci moartea goală. Hămesită și-n altă parte fudula neputință suportată, de ne întrebăm cum de e posibil? La fel de vinovați sîntem și aici și acolo, nu? Îs două unități de măsură, la care EL recurge mereu, doar ne vom dezmetici, pricepînd ceva din EL cu noi.
  În derută, încîlciți și nedemni mai mereu de numele om între oameni, aburiți. De cîte vedem și nu vedem, știm și nu știm într-un balamuc ideal o tot ținem de mult. Tare inconștienți de noi și EL și de ce va mai fi și cînd și cum?!

1545.Azvîrliți de programa de SUS

   Viața nedrepții o privesc ca o aventură, de ne iese bine de bine de nu, nu și o încurcăm, noi și ai noștri și nu știm de ce? Nu-I Baza vieții în lume cunoscută și respectată, mai de mult. Că viața nu-i aventură ci preocupare corectă, dar  s-o știm, nu s-o bîjbîim în neștire fără EL. Îi bai mare pînă ne vom reveni la ce trebuie să fim cum vrea doar EL.
   Unde am fost azvîrliți de programa de SUS, într-o existență ce de regulă n-o pricepem, fără EL fiind. Ne așteaptă EL să-L găsim și cu folos să fim în bine cu bun-simț util, ar fi de dorit. Nedreptatea lumii nu ne permite îndreptarea cerută de SUS și de regulă EL ne părăsește și o încurcăm noi și ai noștri.
   Mister e în viață, dar neprevăzut doar de nu ești cum vrea EL, că te îndrumă și știi. Și misterul tot cu acordul SĂU îL afli în timp și te dumirești la timp, cît te privește. Doar să-L știi și să fii îndreptat, moralizat și înspre bine pornit să înfăptuiești fără greșeli. Că nu-ți ies toate cum vrei și trebuie, tot ce se poate, dar preocuprea să nu înceteze niciodată să fim cum trebuie.
   Primejdii întîlnești de nu ești cum trebuie, doar nedrepții se află într-o viață de primejdie. Teama li-i aliat de nădejdie că-s răi și șmecheri în lumescul trăit fără EL. Frică de moarte și n-o îndepărtează de ei și ai lor de nu se îndreaptă cum trebuie. Și mai ales nevoile de tot felul ce le asigură o existență nesigură că-s părăsiți de EL.
   Răul e în lume pretutindeni întîlnit și ademenitor de înfăptuit, nedrepții nu-i rezistă și-I greșesc mereu. Dar se dă vina tot timpul pe închipuiri deșarte din NT, nu se recunoaște că oamenii îs vinovații de toate relele de pe aicea. Că nu au Baza vieții în ei și-s nedrepți din constituție neclară și aproximativă în slăbiciuni umane, lumești.
  Adevărat nu orice suferință e valabilă, majoritatea-s degeaba. Pînă nu te implici cu adevărat cu simț de răspundere,  în demesuri către EL. Toate-s deșarte și aiurea, trebuie să-L cauți și rogi să te ajute, crezîndu-L, doar pe EL. Și-ți vine în întîmpinare corect și-n timp te schimbi cum trebuie doar să vrei, de nu, nu.