3040.Îs două unități de măsură la care EL recurge

  Asta-i derutant în viață, aici e bine și frumos, demnitatea umană e respectată. Chiar de nu-I EL știut bine, ni se lasă viața s-o aflăm, nu ne comportăm nici cine știe ce bine. Dar ne rabdă și-n altă parte de lume aflăm necazurile ca o continuă tragere, la răspundere. De ce nu ne comportăm cu adevărat cum ne tot cere? Adică omenește între noi toți, căutîndu-L cum E cu adevărat neîntinat de minciuna ieftină.
  Deci două fațete ale aceleiași existențe omenești și una și alta în așteptare. Mai grăbită, tropăind printre morminte proaspete mereu, ori nici atîta, ci moartea goală. Hămesită și-n altă parte fudula neputință suportată, de ne întrebăm cum de e posibil? La fel de vinovați sîntem și aici și acolo, nu? Îs două unități de măsură, la care EL recurge mereu, doar ne vom dezmetici, pricepînd ceva din EL cu noi.
  În derută, încîlciți și nedemni mai mereu de numele om între oameni, aburiți. De cîte vedem și nu vedem, știm și nu știm într-un balamuc ideal o tot ținem de mult. Tare inconștienți de noi și EL și de ce va mai fi și cînd și cum?!