3036.Date a le trăi, altădată cutremurîndu-ne din vreme

  E ușor să ajungem nedrepți și încăpăținați în rele și urîte treburi, mai greu e să pleci. Din așa îmbîcsite nelegiuiri, conformîndu-te omului ce trebuie să viețuiești omenește. Că prostia încrezută și tare de cap, nu duce nicăierea bine și util, ci-n nevoi ce vin. Rușinea te cuprinde de așa delăsare neputincioasă fără EL și cumsecădenia cerută.
  Dezmeticiți în cele din urmă pe căi greșite, cauți s-o dregi oarecum nelegiuirea. Redevenind om mai acătării cît de cît, regretînd cele întîmplate în împrejurări nedrepte. Și inumane, imorale și-n confuzia pornirilor de-a valma străine de EL și noi în general. De ne închipuit, așa oribile cruzimi între oameni, date doar să ne vedem de drumul corect.
  Ni-s date a le trăi întocmai, ca altădată să ne cutremurăm din vreme și să nu-I mai greșim. Împăcîndu-ne cu EL și-ntre noi cum ne cere, nu înstrăinați de bine și bun-simț. Dar mai ales aflîndu-L cum trebuie pentru totdeauna corect și demni.