3015.Pînă ne vom lămuri cum stă treaba corect

  Ceva nou, diavolul o entitate ce ni se poate rău impune în viață, împotriva voinței. Mai precară, delăsătoare, dezorientată, ne educată corect, iresponsabilă, imorală. Oameni la cheremul nevoilor, fără o pornire adevărată, demnă, clară, fermi în bine și util. Nu numai lor ci și altora folositori, darnici, altruiști cum îi șade bine omului să tot fie.
  Așa cum ne tot dorește EL să ajungem deocamdată, în domeniul întrajutorării reciproce. Conlucrarea în bine evitînd răul și urîtul din viață, chiar de-i în drum, îl ocolim. Aici e aici, pînă aici ne-o fost priceperea cumsecade, răul și binele de factură Divină. Lăsați să ne învățăm cu ele abordîndu-le doar să le știm corect, cu binele. Rămînînd aliați pe viață, de rău și urît să nu auzim tot pe viață de evitat mereu.
  Dar e diavolul o creatură cam tot ca din CER, decăzută, se vede, nu de lumină ci de întuneric. Ființă negativă, nu necurată că aceia-s morții toți dintotdeauna, nici curată. Că ăia-s ca noi vii și luminații din CER-ul de SUS, deci fiind un CER și jos. Aiureli deocamdată tot mai multe apar, pînă ne vom lămuri cum stă treaba corect.