3636.Promovîndu-le cum trebuie măcar

  EL, Dumnezeu, Domnul Dumnezeul nostru, cum îi place să I se zică de către oameni în general. E o entitate energetică cu super-gîndire și formă ce n-o știm, E în afara simțurilor noastre. Ni-I ascunsă, că nu știm să-I fim prin prajmă, nu merităm, sîntem creația SA și așa limitați dați. În privința cunoașterii LUI, doar pe aceia ce și-I alege dintre noi la timpul hotărît.
  Se zice că-L urmăm în chip, e o ipoteză doar, EL fiind ceea ce noi nici nu concepem. EL E în fruntea Totului, Universului și ne-o făcut pe noi în cadrul unui program terestru. Pămîntul și noi o parte de început a ființării noastre înspre o cunoaștere ce nu ni-i încă la îndemînă. Mediul dat dezvoltării noastre cum e azi EL și Lumea LUI ni l-o făcut după concepția LUI.
  Și noi ne-am aflat așa aici de cînd lumea asta dată nu de pomană să mai batem cîmpii în neștire. Ci-ntr-o dezvoltare ce va mai continua în parametri în schimbări ce nici nu ni le imaginăm. Se poate să fim și noi consultați la o vreme, cînd ne vom da examenele în fața SA, promovîndu-le cum trebuie măcar.

3015.Pînă ne vom lămuri cum stă treaba corect

  Ceva nou, diavolul o entitate ce ni se poate rău impune în viață, împotriva voinței. Mai precară, delăsătoare, dezorientată, ne educată corect, iresponsabilă, imorală. Oameni la cheremul nevoilor, fără o pornire adevărată, demnă, clară, fermi în bine și util. Nu numai lor ci și altora folositori, darnici, altruiști cum îi șade bine omului să tot fie.
  Așa cum ne tot dorește EL să ajungem deocamdată, în domeniul întrajutorării reciproce. Conlucrarea în bine evitînd răul și urîtul din viață, chiar de-i în drum, îl ocolim. Aici e aici, pînă aici ne-o fost priceperea cumsecade, răul și binele de factură Divină. Lăsați să ne învățăm cu ele abordîndu-le doar să le știm corect, cu binele. Rămînînd aliați pe viață, de rău și urît să nu auzim tot pe viață de evitat mereu.
  Dar e diavolul o creatură cam tot ca din CER, decăzută, se vede, nu de lumină ci de întuneric. Ființă negativă, nu necurată că aceia-s morții toți dintotdeauna, nici curată. Că ăia-s ca noi vii și luminații din CER-ul de SUS, deci fiind un CER și jos. Aiureli deocamdată tot mai multe apar, pînă ne vom lămuri cum stă treaba corect.

1994.Ne încredem în EL, nu toți, că-i greu

   Viața pentru nedrepți e aventură, nu căutarea căi spre ceea ce trebuie să fim. Că nu de florile mărului sîntem creația SA, cea mai cea Entitate încă necunoscută. Dar ne încredem în EA, nu toți, că-i greu de răzbit prin așa lume nedreptă spre aflarea LUI corectă. Tainele înconjoară Marele Necunoscut și nici EL nu dă semne că am merita. Să-L aflăm cum ar trebui, ori nu-i momentul ? Numai EL știe și-i după o programare, totul.
   Nu picăm în viață anapoda, ci după o riguroasă programă, ce n-o știm deloc. Nici nu dorim să acceptăm așa ceva, ne considerăm dați naibii de deștepți. Și-n fața LUI nici-o ceapă degerată nu facem, de ne bățoșim. De-o lăsă mai moale, se mai drege busuiocul și ne așteptă să vadă ce ne poate capul. De-L ajuți, ne dă ocazia realizării vieții tale uneori și te realizeți cum nici n-ai visat.
   Cînd devii prea exagerat în dorințe, ce nu țin cont de bun-simț între oameni. Trebuiești oprit, cum o fi că ești o calamitate, care de ești totuși de ne oprit. Înseamnă că-i cu știrea LUI și nu au ce-ți face, te apără EL, pînă la o adică. Cînd de  nu-ți știi limita, pieri ca un cîine, ori oricum nu pe placul tău.

1800.Ne surpăm, în loc să construim împreună Totul

   Pămîntu, natura îs o entitate necunoscută nouă, doar bănuită așa ghicită mai mult. O ființă cum nu știm cum e în legătură mai acătării cu EL și Universul SĂU și altele. Ce nu le dibuim mai deloc și-n necunoștință și nedreptatea ”sfîntă” de azi ne surpăm. În loc să ne construim împreună Totul ce este, nu să ne disociem ci asociem.
   Că tot nu vom fi lăsați la nesfîrșit să ne facem de cap ne urmînd un program. Ori ceva ce-i bine știut SUS și căruia e nevoie să ne supunem în timp. Măcar oarecum în limite ce încă nu le știm, cine știe ce va urma? Vom afla. Există o conlucrare encipientă între noi și restul universului, naturii, mediului. Ceva inexplicabil în copilărie, după care dispare, ne obrăznicim, ori înrăim.
   Și nu mai sîntem recunoscuți ca parteneri într-o viață împreună, noi și natura, să zicem. Cu toate c-o consider mult mai amplă conlucrarea, inexplicabilă încă nouă. Cu unele prelungiri din acea perioadă la unii oameni, întîlnite și azi. Sîntem tot încercați să ne mișcăm într-o parte, ori în alta, de diferiți factori de influiență necunoscuți.
   Nu ne rămîne decît să încercăm marea cu degetul, împotriva nedreptății. Ce ne inundă viața de peste tot și să căutăm scuturarea de jugul urîtului ce ne iese pe nas. Și unii nu-și dau încă seama, complăcîndu-se în mocirla puturoasă a nelegiuirii. În fața Sa și a noastră.