1994.Ne încredem în EL, nu toți, că-i greu

   Viața pentru nedrepți e aventură, nu căutarea căi spre ceea ce trebuie să fim. Că nu de florile mărului sîntem creația SA, cea mai cea Entitate încă necunoscută. Dar ne încredem în EA, nu toți, că-i greu de răzbit prin așa lume nedreptă spre aflarea LUI corectă. Tainele înconjoară Marele Necunoscut și nici EL nu dă semne că am merita. Să-L aflăm cum ar trebui, ori nu-i momentul ? Numai EL știe și-i după o programare, totul.
   Nu picăm în viață anapoda, ci după o riguroasă programă, ce n-o știm deloc. Nici nu dorim să acceptăm așa ceva, ne considerăm dați naibii de deștepți. Și-n fața LUI nici-o ceapă degerată nu facem, de ne bățoșim. De-o lăsă mai moale, se mai drege busuiocul și ne așteptă să vadă ce ne poate capul. De-L ajuți, ne dă ocazia realizării vieții tale uneori și te realizeți cum nici n-ai visat.
   Cînd devii prea exagerat în dorințe, ce nu țin cont de bun-simț între oameni. Trebuiești oprit, cum o fi că ești o calamitate, care de ești totuși de ne oprit. Înseamnă că-i cu știrea LUI și nu au ce-ți face, te apără EL, pînă la o adică. Cînd de  nu-ți știi limita, pieri ca un cîine, ori oricum nu pe placul tău.

1893.Necunoscută chiar de la începuturile vieții

    Există într-adevăr o oarecare legătură, ce încă n-o dibuim, între suferință și împlinirea noastră. O împlinire, necunoscută chiar de la începuturile vieții ce-o încercăm cum putem fiecare. Să ne deschidă ochii, mai altfel și cei din noi, ce-s mai greu de înțeles că-s trebuincioși. E nevoie de o cunoaștere a nevoi de cunoaștere, a încă Ceva ce ne lipsește. Baza vieții, legătura noastră cu Totul, Divinitate, Pămînt, natură, Univers.
   Cunoscîndu-ne obligațiile ca oameni, pe Pămînt, între oameni, familie și societate. Și lucru ce nu trebuie uitat, legătura cu natura, ce ne ajută în existență. Și o secretă încă legătură cu EL. Și nu numai, încă ne scapă multe ce le vom afla, de vom fi cuminți ca și copii ce încă sîntem.
   În fața SA, Divinitatea, Creatoare a tot ce știm și încă nu știm. Unicul Responsabil din partea CER-ului de noi, oamenii vii de pe Pămînt.

1800.Ne surpăm, în loc să construim împreună Totul

   Pămîntu, natura îs o entitate necunoscută nouă, doar bănuită așa ghicită mai mult. O ființă cum nu știm cum e în legătură mai acătării cu EL și Universul SĂU și altele. Ce nu le dibuim mai deloc și-n necunoștință și nedreptatea ”sfîntă” de azi ne surpăm. În loc să ne construim împreună Totul ce este, nu să ne disociem ci asociem.
   Că tot nu vom fi lăsați la nesfîrșit să ne facem de cap ne urmînd un program. Ori ceva ce-i bine știut SUS și căruia e nevoie să ne supunem în timp. Măcar oarecum în limite ce încă nu le știm, cine știe ce va urma? Vom afla. Există o conlucrare encipientă între noi și restul universului, naturii, mediului. Ceva inexplicabil în copilărie, după care dispare, ne obrăznicim, ori înrăim.
   Și nu mai sîntem recunoscuți ca parteneri într-o viață împreună, noi și natura, să zicem. Cu toate c-o consider mult mai amplă conlucrarea, inexplicabilă încă nouă. Cu unele prelungiri din acea perioadă la unii oameni, întîlnite și azi. Sîntem tot încercați să ne mișcăm într-o parte, ori în alta, de diferiți factori de influiență necunoscuți.
   Nu ne rămîne decît să încercăm marea cu degetul, împotriva nedreptății. Ce ne inundă viața de peste tot și să căutăm scuturarea de jugul urîtului ce ne iese pe nas. Și unii nu-și dau încă seama, complăcîndu-se în mocirla puturoasă a nelegiuirii. În fața Sa și a noastră.