3437.Demni de oamenii ce avem în CER oglinda

   Ni se spune ființă, dar nu știm că-ntreaga alcătuire nu-i pe aicea ci-n vecinătatea altor sfere. Cu trimitere doar la un trup ce-și duce traiul ca vai de el într-o continuă buimăceală. În așa lume umană nedreaptă și fără CEL de care-i în principal legată mai mult inconștient. Conștientizarea în condițiile de azi ar însemna foarte multe.
  Cum omul e așa pus pe o uriașă continuă cunoaștere ce-i dinamică și mereu neașteptată. Se poate ca-n curînd vrînd ne vrînd să ne dezmeticim și să-L aflăm în virtutea unor altfel de domenii adiacente. Vecine interesului imediat uman, aflîndu-ne ceea ce doream dintotdeauna și nu-L știam. Nu va fi chiar așa, mi se zice, o vom afla menirea cum e scrisă de cînd lumea.
  În urma unor comportări de îndulcire măcar a vieții pe Pămînt și noi conștienți de EL cum trebuie. Îmbunătățindu-ne firea nedreaptă în ansamblu, demni de oamenii ce avem în CER oglinda.

1800.Ne surpăm, în loc să construim împreună Totul

   Pămîntu, natura îs o entitate necunoscută nouă, doar bănuită așa ghicită mai mult. O ființă cum nu știm cum e în legătură mai acătării cu EL și Universul SĂU și altele. Ce nu le dibuim mai deloc și-n necunoștință și nedreptatea ”sfîntă” de azi ne surpăm. În loc să ne construim împreună Totul ce este, nu să ne disociem ci asociem.
   Că tot nu vom fi lăsați la nesfîrșit să ne facem de cap ne urmînd un program. Ori ceva ce-i bine știut SUS și căruia e nevoie să ne supunem în timp. Măcar oarecum în limite ce încă nu le știm, cine știe ce va urma? Vom afla. Există o conlucrare encipientă între noi și restul universului, naturii, mediului. Ceva inexplicabil în copilărie, după care dispare, ne obrăznicim, ori înrăim.
   Și nu mai sîntem recunoscuți ca parteneri într-o viață împreună, noi și natura, să zicem. Cu toate c-o consider mult mai amplă conlucrarea, inexplicabilă încă nouă. Cu unele prelungiri din acea perioadă la unii oameni, întîlnite și azi. Sîntem tot încercați să ne mișcăm într-o parte, ori în alta, de diferiți factori de influiență necunoscuți.
   Nu ne rămîne decît să încercăm marea cu degetul, împotriva nedreptății. Ce ne inundă viața de peste tot și să căutăm scuturarea de jugul urîtului ce ne iese pe nas. Și unii nu-și dau încă seama, complăcîndu-se în mocirla puturoasă a nelegiuirii. În fața Sa și a noastră.

1705.Îndreptarea în fața SA și a oamenilor

   Ne dorim viața ca pe un vis de mult, chiar înainte de a exista, ni-l închipuim. În spiritul ce va fi să fie în ființa și cu gîndire ca în nimeni altul din creația SA de pe aicea. De fapt  nu-i în ființă spiritul dat de SUS ci ne înconjoară și intim ca un ovoid și are legături. Ține legătura cu Totul într-un mod ce nu-L știm, că nu sîntem cum trebuie încă.
    Mai ne trebuie îndreptarea în fața SA și a oamenilor, e un punct de plecare neapărat. Fără această pornire în lunga călătorie ce-i viața, cum e nevoie, nu reușim. Nu ne lasă de SUS, decît un timp să gustăm viața și după ce-i dăm de gust bine. Ni se cer cele necesare existenței pe Pămîntul SĂU, adică îndreptarea. De care vorbeam : moralizarea între oameni, binele mereu de făcut și răul niciodată. Și să-L știm corect cine-I EL Creatorul și singurul Responsabil din CER de noi vii de pe aicea.
    De nu ne dăm la cale și de tare de mult timp nu reușim asta, calea s-o aflăm. Și s-o urmăm, ci înstrăinați de tot în rele și nedrepte comportamente și fără EL. Deci atunci îngrijorat ne atenționează un timp și de nu reacționăm corespunzător încep părăsirile. Adică fără pavăza SA asupră-ne avem necazuri : boli, accidente diverse. Și cîte neajunsuri și supărări, suferințe desnădăjduite și frica de moarte ce-o simțim.
    Toate acestea doar să ne îndreptăm și să-L știm corect doar pe EL cine E. Nedreptatea ce-i în societate să n-o copiem ci să ne căutăm drumul nostru corect. Și vom simți schimbarea chiar înainte de a începe, iar după aceea și mai evidentă va fi îmbunătățirea vieții.