3437.Demni de oamenii ce avem în CER oglinda

   Ni se spune ființă, dar nu știm că-ntreaga alcătuire nu-i pe aicea ci-n vecinătatea altor sfere. Cu trimitere doar la un trup ce-și duce traiul ca vai de el într-o continuă buimăceală. În așa lume umană nedreaptă și fără CEL de care-i în principal legată mai mult inconștient. Conștientizarea în condițiile de azi ar însemna foarte multe.
  Cum omul e așa pus pe o uriașă continuă cunoaștere ce-i dinamică și mereu neașteptată. Se poate ca-n curînd vrînd ne vrînd să ne dezmeticim și să-L aflăm în virtutea unor altfel de domenii adiacente. Vecine interesului imediat uman, aflîndu-ne ceea ce doream dintotdeauna și nu-L știam. Nu va fi chiar așa, mi se zice, o vom afla menirea cum e scrisă de cînd lumea.
  În urma unor comportări de îndulcire măcar a vieții pe Pămînt și noi conștienți de EL cum trebuie. Îmbunătățindu-ne firea nedreaptă în ansamblu, demni de oamenii ce avem în CER oglinda.