3982...Reluați îndreptarea firească de la orice vîrstă.

  Ne considerăm îndreptățiți și nu sîntem, de încuviițăm o religie oarecare să ne cuprindă. Nu sîntem absolviți de vini acumulate-n viața asta decît luînd legătura cu EL și să aflăm cum stăm și ce-i de făcut. Nu oricum ci de unul singur, sincer în fața LUI deocamdată, pînă va veni și va restabili. Din nou o conviețuire corectă între noi oamenii și EL, cînd va fi?!
  Pînă atunci nu cădeți în plasa ademenitoare întinsă vouă de nelegiuirea în fața SA și a nostră. Prin cîte culte inculte, fără EL și legea SA, că nu vă trec greșelile de SUS, ci și faptul că-L ofensați. Prin astfel de practici fără EL, ci la cheremul unor închipuiri deșănțate, lumești  cît de cît. Vi se adaugă-n cont cîntărind înspre neant a voastră viață încă de pe aici în final aflav-o-ți.
  De regulă nu prea vă mai țin balamalele să reluați îndreptarea firească de la orice vîrstă. Nu vă cutremurați suficient, nu mai reușiți, nu pricepeți realitatea pe deplin.

2753.Ne zbenguim aiurea de traseu și-l rătăcim

  Nu sîntem ca cei ce operează pe viu organisme bolnave, salvîndu-le. Ci chiar de părem necruțători în viață uneori, implicarea-i tot pentru viață și trăite. Trainică în continuare, dar avem rolul fiecăruia cum ni-l pricepem mai bine de interpretat. Nu se cade să ieșim pe cont propriu prea să ne zbenguim aiurea de traseu, să nu-l rătăcim cumva. Cum de foarte multe ori s-o petrecut și am tot plătit și unii și alții.
  A, că ni se pare uneori că nu ai timp de trai pe vătrai, cînd îți coordonezi viața cu o năzuință. Tot ce se poate, te confunzi cu acțiunea, faci parte din ea, personaj în propria viață. Și-n timp te consideri exclus tu din viața ta, de tine însuți. Că nu ești pregătit poate întocmai, nu te aștepți să te confrunți cu trăiri mai altfel. E de înțeles, dar să ne concentrăm atenția, a ne dezmetici și căuta ieșirea la lumină.
  O lumină a noastră a fiecăruia ce ni-i dată ce uneori ni se pare stinsă. E doar o lipsă de precauție, să nu ne prea consumăm cu firea și totuși e de făcut față. Întregii vieții cum e ea, dată, nu-i încotro, nu-i de ales, vrei nu vrei, asta e.

1803.În societatea nedreaptă e posibil, cu EL nu

   Chiar așa neștiiutori nu sîntem, încît nu ne dăm seama de rău și de bine singuri. Reacționînd pe măsură corect și cu responsabilitatea necesară, că nu sîntem fără cap. Nu? Ori o facem pe proștii și nătîngii, poate om scăpa ușor? În societatea nedreaptă-i posibil, dar cu EL nu vă merge și-o încurcați plătind, riscîndu-vă și viața. EL ne-o dat-o EL ne-o ia, la o adică de nu-I demonstrăm oamenii de care sîntem datori a fi. Cum trebuie, nu de mîntuială, că și așa viață vom fi avînd.
   Și speranță de viață pe aceiași măsură dreaptă, ce-i în CER bine știută. De ne convine ori ba, adresați-vă LUI, că și așa nu-L luați în seamă dintotdeauna. Făceți-vă datoria de om, ori vă clănțăne dinții, de-i așa, cumințiți-vă neîncetat. Să nu care cumva să pățiți ceva la bibilică.
   EL nu ne cere ca Picasso, în batjocură, să semănăm unei caricaturi, ce nu ne cuprinde. Chiar de-o plătisem vîrtos , atunci... La EL exemplul de om ce ni-l cere a-l urma e cel cît se poate de bun și corect. Nu-i imposibil pentru cei normali între noi toți, știe EL cît putem duce și cît nu. Astfel nu-i loc de întors din calea SA, de nu vă-ncumetați, e de rău și mai rău nici nu se poate, moartea.
   Ratîndu-vă mîndrețe de posibilă viață, de nu-L respectați ca Unic Responsabil de noi din partea CER-ului. Cîntăriți-vă cît puteți schimba în bine viața ori s-o scăpați din mînă. Că-i la îndemîna fiecăruia să și-o strice ori ba, cadoul-viață de SUS, e deplin responsabil. Și nu-i de joacă mult timp cu EL!

1705.Îndreptarea în fața SA și a oamenilor

   Ne dorim viața ca pe un vis de mult, chiar înainte de a exista, ni-l închipuim. În spiritul ce va fi să fie în ființa și cu gîndire ca în nimeni altul din creația SA de pe aicea. De fapt  nu-i în ființă spiritul dat de SUS ci ne înconjoară și intim ca un ovoid și are legături. Ține legătura cu Totul într-un mod ce nu-L știm, că nu sîntem cum trebuie încă.
    Mai ne trebuie îndreptarea în fața SA și a oamenilor, e un punct de plecare neapărat. Fără această pornire în lunga călătorie ce-i viața, cum e nevoie, nu reușim. Nu ne lasă de SUS, decît un timp să gustăm viața și după ce-i dăm de gust bine. Ni se cer cele necesare existenței pe Pămîntul SĂU, adică îndreptarea. De care vorbeam : moralizarea între oameni, binele mereu de făcut și răul niciodată. Și să-L știm corect cine-I EL Creatorul și singurul Responsabil din CER de noi vii de pe aicea.
    De nu ne dăm la cale și de tare de mult timp nu reușim asta, calea s-o aflăm. Și s-o urmăm, ci înstrăinați de tot în rele și nedrepte comportamente și fără EL. Deci atunci îngrijorat ne atenționează un timp și de nu reacționăm corespunzător încep părăsirile. Adică fără pavăza SA asupră-ne avem necazuri : boli, accidente diverse. Și cîte neajunsuri și supărări, suferințe desnădăjduite și frica de moarte ce-o simțim.
    Toate acestea doar să ne îndreptăm și să-L știm corect doar pe EL cine E. Nedreptatea ce-i în societate să n-o copiem ci să ne căutăm drumul nostru corect. Și vom simți schimbarea chiar înainte de a începe, iar după aceea și mai evidentă va fi îmbunătățirea vieții.