2572.Anormalitatea cu orice chip, pierderea frîielor

  Ne dăm în vînt unii după aventură, exotism, atracția pentru nenorocire. Dorința de prefaceri nu bune, ci nedrepte, aducătoare de spaime, prăbușiri, trepidații de orice fel. Anormalitate cu orice chip și consecințele dărîmătoare și pierderea frîielor vieții. Rateul nevisat, dar preconizat de așa cap și așa final, urmări nefaste ție și alor tăi.
  Și totuși viața ni se revendică surprinzătoare de vrem să vedem aceasta. Prin preocupările de zi cu zi, mereu punînd pasiune în ceea ce înfăptuim. Realizăm continuu noi trăiri, ce ne mulțumesc, nu-i nevoie să cerem de la viață prea mult. Că nu ne va da decît iluzii și împliniri puține, de nu ești ponderat cu tine însuți. Comportîndu-ne atent între oameni, căutarea binelui cu ei și neimplicat în orice, ci așa cum trebuie normal să fim.
  Fiind dați să fim în lume, cu un scop de încercare deplină nouă, cum sîntem. Doar să ne urmăm cum se cuvine în dreptul nostru cu luare aminte viața. Ne încercînd niciodată părăsirea traseului decît firescul, urmîndu-ne calea. Cum ne-o dorim, oportunitățile ne sînt date și să le încercăm, croindu-ne trăirile necesare vieții.

1994.Ne încredem în EL, nu toți, că-i greu

   Viața pentru nedrepți e aventură, nu căutarea căi spre ceea ce trebuie să fim. Că nu de florile mărului sîntem creația SA, cea mai cea Entitate încă necunoscută. Dar ne încredem în EA, nu toți, că-i greu de răzbit prin așa lume nedreptă spre aflarea LUI corectă. Tainele înconjoară Marele Necunoscut și nici EL nu dă semne că am merita. Să-L aflăm cum ar trebui, ori nu-i momentul ? Numai EL știe și-i după o programare, totul.
   Nu picăm în viață anapoda, ci după o riguroasă programă, ce n-o știm deloc. Nici nu dorim să acceptăm așa ceva, ne considerăm dați naibii de deștepți. Și-n fața LUI nici-o ceapă degerată nu facem, de ne bățoșim. De-o lăsă mai moale, se mai drege busuiocul și ne așteptă să vadă ce ne poate capul. De-L ajuți, ne dă ocazia realizării vieții tale uneori și te realizeți cum nici n-ai visat.
   Cînd devii prea exagerat în dorințe, ce nu țin cont de bun-simț între oameni. Trebuiești oprit, cum o fi că ești o calamitate, care de ești totuși de ne oprit. Înseamnă că-i cu știrea LUI și nu au ce-ți face, te apără EL, pînă la o adică. Cînd de  nu-ți știi limita, pieri ca un cîine, ori oricum nu pe placul tău.

1545.Azvîrliți de programa de SUS

   Viața nedrepții o privesc ca o aventură, de ne iese bine de bine de nu, nu și o încurcăm, noi și ai noștri și nu știm de ce? Nu-I Baza vieții în lume cunoscută și respectată, mai de mult. Că viața nu-i aventură ci preocupare corectă, dar  s-o știm, nu s-o bîjbîim în neștire fără EL. Îi bai mare pînă ne vom reveni la ce trebuie să fim cum vrea doar EL.
   Unde am fost azvîrliți de programa de SUS, într-o existență ce de regulă n-o pricepem, fără EL fiind. Ne așteaptă EL să-L găsim și cu folos să fim în bine cu bun-simț util, ar fi de dorit. Nedreptatea lumii nu ne permite îndreptarea cerută de SUS și de regulă EL ne părăsește și o încurcăm noi și ai noștri.
   Mister e în viață, dar neprevăzut doar de nu ești cum vrea EL, că te îndrumă și știi. Și misterul tot cu acordul SĂU îL afli în timp și te dumirești la timp, cît te privește. Doar să-L știi și să fii îndreptat, moralizat și înspre bine pornit să înfăptuiești fără greșeli. Că nu-ți ies toate cum vrei și trebuie, tot ce se poate, dar preocuprea să nu înceteze niciodată să fim cum trebuie.
   Primejdii întîlnești de nu ești cum trebuie, doar nedrepții se află într-o viață de primejdie. Teama li-i aliat de nădejdie că-s răi și șmecheri în lumescul trăit fără EL. Frică de moarte și n-o îndepărtează de ei și ai lor de nu se îndreaptă cum trebuie. Și mai ales nevoile de tot felul ce le asigură o existență nesigură că-s părăsiți de EL.
   Răul e în lume pretutindeni întîlnit și ademenitor de înfăptuit, nedrepții nu-i rezistă și-I greșesc mereu. Dar se dă vina tot timpul pe închipuiri deșarte din NT, nu se recunoaște că oamenii îs vinovații de toate relele de pe aicea. Că nu au Baza vieții în ei și-s nedrepți din constituție neclară și aproximativă în slăbiciuni umane, lumești.
  Adevărat nu orice suferință e valabilă, majoritatea-s degeaba. Pînă nu te implici cu adevărat cu simț de răspundere,  în demesuri către EL. Toate-s deșarte și aiurea, trebuie să-L cauți și rogi să te ajute, crezîndu-L, doar pe EL. Și-ți vine în întîmpinare corect și-n timp te schimbi cum trebuie doar să vrei, de nu, nu.