3013.Într-o cădere liberă de undeva spre Pămînt

  Se făcea, fiind într-o cădere liberă de SUS spre un Pămînt oarecum nedefinit sigur. Ci cu multe capcane invizibile nouă așa cum tot ne apropiam periculos de tare. Și incontrolabil, decît prin mișcări ale corpului liber în aerul ce-l străbăteam. Însoțiți de EL, îL știam, era ca și noi, venea și pleca, ne îndruma ce să facem. Să nu o încurcăm cînd eram aproape și pe sol ajunși, unul  plin de ne prevăzute.
  Stîncos, mlăștinos și alte hățișuri ce ne puteau anihila, prin forța căderii de ne evitat. Căderea în sine o fost și ea plină de diverse peripeții periculoase, capcane. Printre diverși asteroizi și alte corpuri cerești nedefinite, necunoscute nouă, dar EL înștiințîndu-ne. Că-s periculoase mereu cînd era cu noi, cam bezmetici, o mînă de oameni.
  Într-o cădere liberă de undeva spre un loc ce ne tot atrăgea, Pămîntul nesigur. Dar fără alte posibilități de dirijare, decît mișcările cu corpul mai mult ori mai puțin. De corectare a poziției și vitezei de aterizare fără necazuri.