3011.Progresul și regresul cu noi dar nu noi decidem

  Oare ne-am trezit? Zic că nu, mai e de făcut pași înspre o cunoaștere a realității ce-i dincolo de noi. Să ne străduim a ne vedea intoleranța, neputința înțelegerii realului. Răspundem cu exagerări la exagerări, nu ne menținem pe o linie domolită și în gînd cu EL. Cerîndu-I să ne ajute în viață, între noi și-n fața LUI, ne otrăviți de neputința îndărătnică de a mai fi oameni.
  Ne închipuim că noi decidem pacea ori războiul, că așa de mult știm să ne îndîrjim. În învățături și încurcate descurcăreli umane toate la îndemînă, doar să le vrem a acționa. De asemenea progresul și regresul cu noi se înfăptuiește, dar nu noi îl și decidem. Ne dorim doar binele, utilul și frumosul de sîntem și în stare, cam greu, așa cum sîntem.
  Copii mari și în aparență, doar că-n realitate ușor de dus cu preșul nedreptăților de oriunde. Orice fisură cît de mică în ceea ce credem că-i beton în conștiința nostră slobodă. Fără pic de dreptate și morală în ea înfiripată demn și cumsecade.