3109.Conștienți de multe, ce între oameni nu-s luate în considerare, doar să ne aflăm în treabă, de ochii lumii

  Se rup punțile de legătură între oameni, familii, societăți, nații, etc. pe baza intoleranței, intereselor meschine. Îngînfării, religiilor adverse-divergete și altor împrejurări ce normal între oameni civilizați. Nu ar trebui să apară, dar în nedreptatea generalizată azi și mai de mult instituită neputința de a fi cum trebuie oameni între oameni.
  Ceea ce ne tot dorește EL și degeaba, nu-i chip de a ne desprinde, să fim buni și competitivi cu adevărat. Și să știm de EL, că ar fi o etapă în învățarea demnității de oameni dați de SUS să fim pe Pămînt. Și ar mai fi cîștigul legăturii cu EL și Lumea LUI, ce nu ne-ar da voie la prea multe încălcări nedrepte în lume. Oricînd fiind în legătură de vrem ori nu, cu judecata SA, imediat pusă pe tapetul vieții.
  Deci nu ne va fi indiferentă existența, ci raportată ferm și clar la CER, conștienți de multe. Ce între oameni nu-s luate decît așa în batjocură în considerare să ne aflăm în treabă, de ochii lumii.

3011.Progresul și regresul cu noi dar nu noi decidem

  Oare ne-am trezit? Zic că nu, mai e de făcut pași înspre o cunoaștere a realității ce-i dincolo de noi. Să ne străduim a ne vedea intoleranța, neputința înțelegerii realului. Răspundem cu exagerări la exagerări, nu ne menținem pe o linie domolită și în gînd cu EL. Cerîndu-I să ne ajute în viață, între noi și-n fața LUI, ne otrăviți de neputința îndărătnică de a mai fi oameni.
  Ne închipuim că noi decidem pacea ori războiul, că așa de mult știm să ne îndîrjim. În învățături și încurcate descurcăreli umane toate la îndemînă, doar să le vrem a acționa. De asemenea progresul și regresul cu noi se înfăptuiește, dar nu noi îl și decidem. Ne dorim doar binele, utilul și frumosul de sîntem și în stare, cam greu, așa cum sîntem.
  Copii mari și în aparență, doar că-n realitate ușor de dus cu preșul nedreptăților de oriunde. Orice fisură cît de mică în ceea ce credem că-i beton în conștiința nostră slobodă. Fără pic de dreptate și morală în ea înfiripată demn și cumsecade.

2679.Că-i cel mai în măsură s-o conteste

  Intoleranța e proprie religiilor și tiranilor de orice fel, cuprinzînd zări ce nu o știau. O află și nu mai au scăpare, doar de se îndură de SUS, cumva și-i scăpare. Procesele de contiință nu-și au locul, e numai brutalitate închipuită ferm și clar. Fără pic de milă nici față de om, că-i cel mai în măsură s-o conteste și demonstreze nedreptatea.
  Răutatea și ura, urîțenia sufletească, ce nu-i umană, ci sălbatecă, specifică ne civilizației. Și pornirilor animalice specifice înapoiaților ne educați, fără morala binelui. Cerută de SUS și îndreptarea între oameni cumsecade înspre util și frumos de se poate. Conviețuirea pașnică, respectînd pe cel de lîngă tine cum te dorești pe tine luat în seamă.
  Pe tine și familia ta, într-o conviețuire de oameni adevărați cu gîndire și spirit Divin. Cum sîntem dați a fi în stadiul actual de dezvoltare și cunoaștere conform programei de SUS. Înspre o aflare ce ne va schimba din temelii felul de a fi cîndva.

2275.Vorbe deosebite, de ne conceput în afara binelui

   Să nu ne dorim ceva în grabă, excesiv de urgent, că nu-i departe intoleranța. Ci cu luare-aminte și cu atenție, mai ales cu năzuințele de mai bine, dreptate, ordine. Civilizație, îs vorbe  deosebite  cu o încărcătură emoțională de ne conceput în afara libertății. Moralei, ci se susțin reciproc înspre ceea ce trebuie să devenim în lume. Oameni adevărați cu speranțe înspre aflarea rostului nostru în viață.
  Să-I îndeplinim poruncile date, nu cu fereală, ci cît mai corect. Deci îndreptarea între oameni cumsecade și binele înainte de toate. De rău să nu ne luăm și nici de urîte fapte, iar despre EL să-L aflăm cum e Drept. Luîndu-ne după acei drepți și cumsecade întîlniți în cale, nu după nedepți. Aflînd îndreptarea corectă în urma acelor de treabă, ca exemple nouă să ne fie.
  Că-s dezinteresați și puși pe fapte înalte ființei umane, de ne atins cu înțelegerea. Și-L au în ei, cum noi nici nu știm, slujindu-L prin ceea ce ne îmbunătățesc nouă viața. Nu-s cuprinși în nedreptele credințe ce ne înstrăinează calea LUI, ci-L știu cum se cuvine, doar ei știu cum.