3038.De nu vor urma tot altele și altele, călcîndu-I urma

  Se știe EL cînd îI tot greșim și nu mai suportă ne părăsește. Și ne lasă pe mîna forțelor potrivnice nouă, în general vieții pe Pămînt, de ne altoiesc. Mai și contribuie la consolidarea auto-nimicirii noastre prin varii metode desăvîrșite chiar. Neștiutori și fără EL, nedrepți le numim în fel și chip, dar nu știm adevărul lor defel, încă nu merităm.
  Se spune, că ne dăm seama de greșeli, fiind creația SA, căutînd îndreptarea. Schimbarea bună, dar poate c-o fi mai altfel acea percepție lăsată să nu funcționeze încă. Nu i s-o dat startul de SUS, se vede treaba, nu-i vremea, că-i dăm tot înainte cu tupeu în rele și urîte și tot fără EL. Ne îmbătăm cu apă chioară, zicînd că trebuie să trecem peste necazuri aburiți. Să nu înnebunim cumva.
  O fi o formă de apărare, uitarea relelor și suferințelor simțite și văzute, dar îs date să învățăm. Să ne aliniem cum ne dorește, de nu vor urma tot altele și altele, pînă la urmă. Cînd va fi, tot îI vom călca pe urma, ce ne-o tot dorește de o vreme.