3003.O rupem cu firescul nefiresc în nedreptatea asta

  Una credem și alta zicem, în timp ne călcăm pe inimă și schimbîndu-ne în bine. Din ce în ce ne îndreptăm, nu chiar de la o zi la alta, dar se vede schimbarea bună. Și te umple de bucurie, inconștient uneori, de dorești cu tot dinadinsul. Să te îndrepți se poate, ne mai dînd îndărăt înspre rele și urîte fapte și vorbe. Ci devenind cu vremea tot mai cumsecade, încăpăținat în EL, urmîndu-L cum se cere.
  Iertarea-i omenească, să-i dăm drumul din fire, ne reținîndu-ne niciodată. Știu nu vă vine ușor mereu, mai ales cînd cel de iertat v-o iertat el la rîndul său cîndva. Și-l țineți minte, dar nu ca să-i întoarceți binele, ci tare vi s-ar potrivi, credeți rele și urîte, să-i întoarceți!! Apucături sălbatice cu toptanul în așa nedreaptă lume încă și noi ca ea, pînă cînd?
  S-o rupem cu firescul nefiresc în nedreptatea asta încă supraviețuind, cum nu-i normal. Ci firescul cumsecade, bunu-simț și îmbunătățirea firii de om civilizat, demn. Nu înrăit și afurisit, că-L supărăm și nici între oameni nu ne merge mult.