3075.Neinstruiți suficient, tînjim spre binele fiecăruia

  În banalitate și obișnuitul firesc, nedemn în cele mai multe cazuri, de azi pe mîine. O tîrîim viața, nu ne rupem de nedreptatea, neputincioasă ce ne inhibă viața. Blocați în așa trai finit, cu spiritul și gîndirea ne pusă în valoare, măcar de L-am ști corect. Liniștiți am dormi și încet se poate schimba și restul. Calm constatînd îndreptarea ce-o aflăm din mersul vieții altfel.
  Că EL ne îndrumă de-L primim în viața noastră corect, prin ușa din față, cum E și firesc. Dositul de nedreptate, împăcat cu-n fel de a fi străin nouă, EL ne vrea îndreptați. Și recunoscători ca și cînd nimic în atîta amar de vreme nu s-o petrecut. Să ne reluăm rupta legătură veche, foarte veche, croind-o pe noi porniri lăuntrice. Curioase și de consens într-o schimbare demnă de oamenii în devenire ce vom fi.
  În prezent vicioși și nedemni, nedrepți, imorali, înrăiși și cu ură, ne dorim uneori. Cu jind îndreptarea, apreciind cel mai bine ceea ce nu putem încă fi. neputința. Ne domină neinstruiți suficient, tînjim spre binele fiecăruia cum putem însă.