3030.Înstrăinat doresc și dorea, nici veste să nu am

  Deci nu-L chemăm pe EL și să-I înlesnim apropierea simțită de noi, ci pe diavol. Mai lesne îl cooptăm în ceea ce vrem rău și urît să desăvîrșim și ne ajută împielițatul. De cît cum trebuie în lume să fim, cumsecade între oameni îndreptați cu binele întruna. Demni și-n natură și știindu-L bine cooperînd înspre ceea ce ne folosește la toți.
  Nu toți își permit și cine are voie de SUS să aibă de furcă cu diavolul. Se încalță cu nevoia însăși în fața LUI, părăsit pe veci în orice trăsnăi de ne închipuit. Și chinuri la o adică el și ai lui, că-I cu cine nu trebuie vreodată omul să se-ncurce. Vii toți de pe Pămînt doar cu EL sînt îndrituiți a se apropia și ție legătura mai mult ori mai puțin eficace. Depinzîd și de noi dar mai ales de înaintașii noștri toți.
  E pacoste mare și de evitat mereu, că-n timp doar recent EL mi-o încuviințat existența diavolului. Că n-o acceptam defel, așa de înstrăinat doresc și dorea să fiu, de nici veste să nu am.