3704..Pînă nu ne vom dezmetici din nedreptatea de pînă acuma

  Zic să vă asumați durerea, necazurile toate și chiar moartea, că undeva vă  așteaptă. Bucuria, fericirea și celelalte cînd va zbura porcul, bineînțele, nu se știe cînd și cum. Că-s străini de calea SA și a noastră cum trebuie, așa-i încercarea de trecut, cu maximă prostie. De altă dată cît va mai fi omenirea, că va mai fi cu vîrf și îndesat, să nu mai crîcnească în nelegiuiri,
  Și cîte nedreptăți ce azi îs la ordinea zilei în lumescul ăsta netrebnic și fără Dumnezeu. Că altă cale, nouă cu totul se va reclădi pe temelii de bine și dreptate absolută. De SUS și de aicea într-un firesc ce azi nici nu se bănuiește, că-i prea groasă prostia. Împreună cu minciuna fudulă, necurățenia și celelalte toate în părăsire și plată imediată.
  Dincolo, după moarte e ioc și altele ce nu-s de știut pînă nu ne vom dezmetici din nedreptatea de pînă acuma.

3703..Zările de înfiorare tristă lor se vor vedea

  Ne încredem în minciuni într-atîta zicîndu-ne că nu ne e nevoie binele, utilul. Frumosul, fericirea chiar de pe Pămînt, ci doar aceia ce v-o tot promit nemernicii. Undeva unde-s favorizați cei ce urmează NT și zeii și necurățenia de pe acolo. Nici de cum de EL nu-I vorba și de îndreptarea voastră, preconizată de SUS, ci tărășenia. Întruchipată de nedreptatea de cînd lumea și CER-ul o lăsat lumea pe așa probă.
  Și încă-i caznă mare de a se dezmetici neputința în vigoare tare, suflecată și părăsită. Dă de grele și mereu necazuri și moarte cu adevărat, zguduitoare, dar tot degeaba. S-o învățat a minți și pe asta găsind de toate felurile motive și rezolvări cu capul spart. Însă nu le pasă că vremea n-o trecut cu totul, mai e ceva și atunci se va cutremura firea netrebniciei.
  Puterea necurățeniei, nedreptății va păli deodată, zările de înfiorare tristă lor se vor vedea.

2810.Cu adevărat de multe, prea multe generații fără

  Incomunicabilă-i fericirea chiar și mult limitată de neputințe omenești totuși. Dar e posibilă de intrăm pe aceiași lungime de undă, știindu-L corect și fiind cît mai omenoși din fire ca să avem asemuire. Nu înstrăinați de nedreptăți ce ne trag în jos, ca netoți și firi slabe în fața SA. Întorcîndu-I spaima de a comunica, cu EL Cel Adevărat și nu cîți morți răzgîiați, necurați. Între noi și EL, neînsemnați.
  Ci doar de nedrepții și neisprăviții emancipați, cu pompe festive întunecați în fața Luminii SALE. Dar nu-și revin, îs neputincioși și puturoși, învățați pe de rost cu prostia între noi și a LUI știință. Doar teama de moarte și necazuri le mai amintește că-s terminați fără de EL. Și omenia din noi să triumfe în bine, nu nedreptatea ce I se face în ciudă nu numai LUI ci și nouă, oricui.
  Ni se par doar neprihănite, nevinovate, false închipuiri duse în derizoriu trist fără EL. Și noi nelămuriți Cine E Dumnezeu? Cu Adevărat, de ce sîntem mințiți cu adevărat de multe, prea multe generații fără să-L mai știm?

2433.Cum credem că sîntem în stare să I ne apropiem

  Nu ne iubim pe noi înșine unii, ci mai abitir ne urîm și invidioși unii pe alții sîmtem. Cu cît orînduirea din societate promite fericirea oamenilor cu atît se strînge șurubul. Și creștinismul e comparat de însăși promotorii săi cu cretinismul. O formă de bigotism, credulitate, deci pentru cei ce nu-s cu toate acasă.
  Că EL ne așteaptă pe fiecare cum poate și crede că-i în stare să I se apropie. Fiind o sumedenie de căi ce-L vizează, specifice fiecăruia și-i posibil să nu semene cu a altora. Dar contează rezultatul, îndreptarea între oameni și aflarea SA corectă, deocamdată. Că orice drum spre EL, ulterior e recunoscut și de omologat ca sigur, după rezultat.
  Și noi avem fiecare calități, ce-s de păstrat curate în fața LUI și a oamenilor. Și cînd avem de tras barca pe uscat, prin cîte necazuri ce le plătim în fața SA. Că I-am greșit și ne-o venit scadența, să știm că de ne dezmeticim la vreme. Ne lecuim și ne ajută și tratamentele, altfel nu și degeaba tot ne zbatem.

1898.Însușindu-ne puncte de vedere străine nouă

   Fericirea implică înfăptuiri pe măsură, care să ne captiveze înspre bine și util. Că unii pun și pe bună dreptate spiritualitatea pe primul plan, e lucru de înțeles. Și se strofoacă într-așa hal, că-s în sare s-o caute pînă-n pînzele albe. Că aici e murdărită de n-o cunoști, de-i albă ori neagră, vai de ea și de noi neputincioșii.
   De multe ori nu ne gîndim prea mult însușindu-ne puncte de vedere. Ce nu ni se potrivesc defel, ori care-s contrare principiilor ce ar trebui să ne guverneze. De bun-simț și cunoaștere corectă a LUI. Și care îL silesc să ia măsuri de părăsire și lăsați în voia nevoilor potrivnice vieții. Ne pierdem, ratînd existența, ce și așa-i destul de anevoioasă, de felul cum sîntem.
   Cu toate acestea EL ține la noi, căutînd să ne îndrumeze înspre ceea ce trebuie făcut. Chiar de ne mai lasă din mînă să cunoaștem și necazurile, că merităm pedepsele. Ne fiind încă cum ne vrea în spiritualitate și-n morală. Într-atît de îndepărtați de năzuințele SALE pentru noi, că la nivel de state nu-i în regulă comportarea, cum ar trebui. Ce să mai așteptăm de la indivizi într-o lume așa nedreaptă.

1882.Simțim în timp un gol lăsat, nici nu ne prea pasă

   Alte dăți fericirea o aflăm mai altfel și-n timp îndelungat și poate n-o apreciem deplin. Și cel mai grav că din neglijență, necunoaștere, ignoranță ne părăsește, nici nu știm cînd. Numai aflăm, simțim în timp un gol lăsat și poate nici nu ne prea pasă, fiind ocupați cu viața, cum e ea.
   Și cînd avem în sfîrșit și nevoi și chiar foarte neplăcute, ne amintim cu nostalgie. Că am avut și o vreme cînd fericirea ne cuprindea și viața alta era, dar nu am știut ce să facem cu ea. Neglijîndu-ne așa cum era fericirea noastră, o năpădit-o buruienile ș-o plecat. Lăsîndu-ne cu buzele umflate, acuma de-abea simțindu-I lipsa acut.
   Nu-i nici acum prea tîrziu s-o aflăm din nou, și poate mai atent, o vom păstra. Doar să ne venim în fire cum trebuie, amintindu-ne ce îndeplineam în acea perioadă. Din condițiile LUI, poate involuntar, dar I le înfăptuiam și nu simțeam nici o apăsare. Nici o neplăcere, pînă ne-am întors împotriva cursului acelor vremi bune. Dîndu-le pe ne-bune, atît pentru EL, ce-o răbdat un timp neglijența noastră.
   Pe urmă și-O luat catrafusele și să știi cu părere de rău, ne-o părăsit, văzîndu-ne nepăsarea. Hai să zic, nu față de EL, că puțin se gîndesc cînd le merge și la EL, ci la noi înșine. Că fără EL în preajmă, în conlucrare nemijlocită, vedeți cum ajungeți. Și ajungem, că și eu am fost ca voi, neglijent și plătitor de bir greu neputinței față de EL și mine, pînă la urmă.

1491.Felul tău sincer de a fi

   Libertatea-i uneori după unii înaintea vieţii, că nu-şi are rostu de nu-s liberi. Şi fericirea nu stă în libertate de nu ai o preocupare acaparatoare, deci acceptarea unei datorii. Deci liber preocupat de fericire intens trăind rîvna. Şi-n orice din viaţă face parte, chiar şi-n spiritualitate, cînd sătul de bîjbîeli nedrepte în plină civilizaţie democrată. Evadezi în jungla de forme drepte plină înspre EL altfel gîndite pe de-a dreptul cum E EL în noi primitivii. Cam uitată-n lumea prea sătulă de huzur şi nedreptate încă inconştientă.
   Sîntem monotoni şi adoptăm foarte uşor ce nu ni se potriveşte, ce nu ne prinde, ce-i străin de noi. Le-o fost uşor nedreptelor influienţe să-L înlăture din noi la un moment dat şi să ne luăm după altele ce nici acum nu ni-s bune de ceva. Tolerante la rele şi utîte apucături, faţă de EL ce ne doreşte îndreptarea nostră în lumea oamenilor înspre bine şi util nouă şi altora ce au nevoie. Şi să-L ştim corect şi-n timp ne-om da la calea SA şi aflînd-o drept şi corect, altă viaţă va fi.
   O dată aflat adevărul îndreptării, moralizării firii înspre ce trebuie, confirmat de SUS, simţi asta în timp învăţîndu-te. O vei continua după felul tău sincer de a fi corect înspre ce ai de înfăptuit cu demnitate doar înspre bine şi util. Şi-n privinţa SA, la fel, căutînd să-L afli cum poţi mai bine, dintr-o gamă foarte diversă şi amplă de informaţii. Alegînd ce-i corect, după flerul tău de om drept şi informat înspre binele omenirii şi cam cum e ceea ce ştii din VT (Vechiul Testament), adaptat năzuinţelor şi ce ţi se transmite de SUS, cum primeşti.
   Continuînd ceea ce ai aflat, în spiritul moralei şi adevărului SĂU, combătînd urîtul şi răul din lume în general lumescul deşănţat şi dezordinea ce duce la nedreptate între oameni fără bun-simţ. Mereu cu un spirit viu adptabil mereu cerinţelor de îndreptare corectă conform moralei străvechi. Statornicită în bine cu reguli de ne clintit, dar modernizate după nevoile de menţinere a civismului. Şi conform drepturilor omului cunoscute şi încercate în timp.

1352.Îndrăgostit

   Şi politica-i un domeniu deosebit de se vrea a fi corectă înspre bine şi util, moralizată. Deci să-ţi înfrînezi simpatiile şi antipatiile, echidistant şi peste preferinţe să întrezărească dreptatea corect trecînd de partea ei cu arme şi bagaje fără ezitări. Numai acela-i capabil de gîndire şi acţiune politică, restul îs pramatii. Ca la noi cu duiumul cît nu vrei, tot aşa se comportă de peste 22 de ani şi nu-i mai dorim. Să ne lase, fără aşa clasă politică, mai bine, ori să importăm de nu sîntem în stare de ceva corect în domeniul acesta.
   Se impune să renunţi la confort, la linişte şi plăceri pentru o cauză la care ţii, nu-i destul. Ci mai trebuie să faci acelaşi lucru şi pentru ceva ce sentimental nu-ţi place, impunîndu-se doar prin dreptatea ei simplă. Ce zice-ţi? Utopii, zice-ţi, irealizabile între oameni şi totuşi cît se poate de corecte şi-n comformitate cu morala şi dreptatea binelui. Numai oameni adevăraţi îs capabili de aşa ceva înălţător, ce te apropie de cerinţele SALE şi să-L şi ştii corect e idealul acestor timpuri.
   Din timp în timp ca şi-n natură, e nevoie de un răgaz de recuperare, revenive, reîncărcare a bateriilor în vedera unor noi porniri în viaţă. Muncă, implicarea în ceva ce-ţi trebuie spre devenirea ta ori a existenţei tale necesară prin efort traiului zilnic. Să mai uităm un timp de necazuri, fără răspunderi şi program zilnic. Destindera în mijlocul naturii primitoare şi oricînd dornică să ne ajute-n existenţa noatră cuminte.
   Oricine-i îndrăgostit îşi pierde din viguarea fiinţei, se topeşte într-un soi de toropeală dulce înzdrăvenit înspre alte trăiri necunoscute de altfel altădată. Poate niciodată, sclavul partenerului. Faci ce n-ai fi făcut niciodată, aproape eşti fără bun-simţ, nu chiar dus la extrem. Dar totuşi un alt om, schimbat de regulă în bine, util şi frumos, moralizat deodată şi cîte alte însuşiri ne ştiute. Nu mai ai continuitatea firească dinainte, te-ai rupt în altă existenţă, ireală şi nu te trezeşti decît greu şi de ţine şi legătura mult, chiar mult şi eşti aerian.
   Viaţa de altfel searbădă deodată-i interesantă, vezi ce n-ai văzut defel multe şi mărunte. Te bucuri şi de puţin şi din orice, oricum trăieşti fericirea vieţii poate, ai vrea să nu se mai termine.

Fericirea şi liniştea

   Totul e legat în existenţa noastră pe acest pămînt aL LUI, de ce doreşte EL să ni se-ntîmple nouă la toţi, fiecărui în parte, sîntem programaţi şi urmăriţi cum reacţionăm în "n" situaţii ce ni se întîmplă, şi considerăm, pentru că aşa doreşe EL, că-s normale şi fireşti de cînd lumea noastră, zicem noi, dar ne-nşelăm, e a LUI dintotdeauna pentru totdeauna.
    Noi sîntem numai un experiment aL LUI, pe o oarecare planetă a LUI, dintr-un oarecare sistem solar, dintr-o galaxie a LUI oarecare, că are milioane poate experimente ca noi în diferite stagii de dezvoltare a vieţii în condiţii foarte diferite după un foarte amplu şi neştiut defel de noi, program DIVIN, şi care cred nici nu ne priveşte. Şi are şi în programul "pămînt" diferite experimente, necunoscute nouă, decît cît ne-o permis
    Avem nişte limite largi de vieţuire încă necunoscute în totalitate de noi şi cred neînţelese încă, cred, deoarece EL ne împiedică pentru că nu-L respectăm cum doreşte şi cel mai grav e că din punct de vedere spiritual nu înaintăm mai defel sîntem înţepeniţi într-un proiect de mii de ani, stagnăm cu încăpăţinare în neştiinţa spiritului de la EL, printre altele, "fericire şi liniştea nu le putem creea noi singuri, pe cale materială - şi ne sînt date de sus"(Arthur Miller).
    Din acestă cauză sîntem aşa înapoiaţi, consideră EL, în domenii multe ale cunoaşterii şi de alte naturi, nu numai spirituale pentru că-s înmănuncheate dintotdeauna, pentru că aşa a dorit EL. şi noi ne dăm de ceasul morţii pentru a le despărţi, ceea ce nu se poate, ne fiind programate aşa, dezbinate .

Fericirea

   Faţetele fericirii, categoriile fericirii sînt cîteva mai... vom vedea : cea mai înălţătoare, mai deplină, mai profundă , mai izbăvitoare e fericirea participativă, mai bine faci dragoste decît să o priveşti.
   Încă o faţă a fericirii e atunci cînd dăruieşti, cînd dai de la tine celui ce are nevoie, e o împlinire adevărată făcînd pe altul bucuros, fericit poate.
   Cînd primeşti  e o oarecare fericire, dar poate se apropie de egoism de nu ai neapărată nevoie,şi se-ndepărtează de altruism.
   Altruist, eşti distribuitor de fericire.
   Şi un hoţ furînd se bucură dar pe spatele altuia pe care-l face nefericit, deci e o fericire falsă, nadevărată e o umbră  ce terorizează sinele făptuitorului, la un anumit timp de scadenţă.
   Fericirea e participaţie şi dezinteresată, nespus mai apropiată de verbul a da decît de verbul a lua, a primi, a strînge ( N. Steinhardt ).

Curajul

   Zicală asiatică : moartea e uşa vieţii. N. Steinhardt : Istoria este a celor ce au ştiut să moară ori să nu le fie teamă-fizic- de perspectiva ei
   Curajul e o componentă deosebită a unora desăvîrşiţi în a înfrunta firea proprie pentru a se dedica în timp schimbării felului instinctual de a fi, şi aş învinge animalitatea înăscută, schimbîndu-se în bine.
   Determinarea de aş croi o viaţă fericită, printr-o luptă cu potrivnica existenţă, în concordanţă cu o mobilizate pentru aş atige scopul.
   De asemenea imorali înrăiţi neschimbaţi o peroiadă, cutaeză în timp cu o voinţă deosebită să o rupă cu deochiata existenţă siliţi de un ţel înalt moralizator.
   Exemplele acestea există în viaţă le întîlnim nu la fiecare pas, dar sînt, se pot observa şi înving cu curaj firea lor rea, viaţa chiar, împotrivirea societăţii, şi-s exemple deosebite de urmat cu curaj.

Fericirea

   Nu te lasă grijile să dormi sau te deşteaptă din somn. Dar se întîmplă ca şi de pe urma fericirii să te pomeneşti treaz în toiul nopţii. N. Steinhardt.
   Da, e o răsplată ce EL, ţi-o dă, dorind să o simţi ca ceva ne mai pomenit, de înălţător, o bucurie imensă desăvîrşită, atotcuprinzătoare, definitivă, deneimaginat firii tale, îţi vine să zburzi ca un copil needucat, sălbaticul din tine ar vrea să-şi facă de cap.
    Să ştii că eşti al LUI, şi să te bucuri ca şi EL de pe urma gîndului şi faptelor tale bune ce-L mulţumesc
cumva.
     EL te izolează cumva de ceilalţi, pentru că numai tu meriţi răsplata LUI, pentru cum gîndeşti şi acţionezi, vrea să-I ştii Lumea LUI, şi să fii şi-n continuare aL LUI., cît mai performant , să nu te laşi niciodată !

Lumea spre EL

   Lumea e a maselor (Ortega y Gasset). Maselor nu le pasă de libertatea individului, ele îndrăgesc autoritarea, doar indivizii civilizaţi doresc libertatea (Nicolae Steinhardt).
   Masele prost conduse de indivizi veroşi în decursul istoriei, i-au schimbat cursul firesc,deturnînd-o în catastrofe mondiale inrecuperabile, dar de învăţătură.
   Trebuie multă cunoaştere în logica mulţimilor, şi ştiinţa conducerii lor, pentru ale feri de hăul necunoscut încă al subordonării fără un ţel bine definit, curat, adevărat, drept, pentru că EL le doreşte a le trezi în bine, la momentul ce-L alege.
   Cunoaşterea ce va urma, ne v-a îndruma spre ceva ce încă nu ne imaginăm, şi e firesc să avem răbdare, şi să căutăm pînă atunci să ne-ndreptăm cît mai mult, să numai facem rău nici în gînd.