1882.Simțim în timp un gol lăsat, nici nu ne prea pasă

   Alte dăți fericirea o aflăm mai altfel și-n timp îndelungat și poate n-o apreciem deplin. Și cel mai grav că din neglijență, necunoaștere, ignoranță ne părăsește, nici nu știm cînd. Numai aflăm, simțim în timp un gol lăsat și poate nici nu ne prea pasă, fiind ocupați cu viața, cum e ea.
   Și cînd avem în sfîrșit și nevoi și chiar foarte neplăcute, ne amintim cu nostalgie. Că am avut și o vreme cînd fericirea ne cuprindea și viața alta era, dar nu am știut ce să facem cu ea. Neglijîndu-ne așa cum era fericirea noastră, o năpădit-o buruienile ș-o plecat. Lăsîndu-ne cu buzele umflate, acuma de-abea simțindu-I lipsa acut.
   Nu-i nici acum prea tîrziu s-o aflăm din nou, și poate mai atent, o vom păstra. Doar să ne venim în fire cum trebuie, amintindu-ne ce îndeplineam în acea perioadă. Din condițiile LUI, poate involuntar, dar I le înfăptuiam și nu simțeam nici o apăsare. Nici o neplăcere, pînă ne-am întors împotriva cursului acelor vremi bune. Dîndu-le pe ne-bune, atît pentru EL, ce-o răbdat un timp neglijența noastră.
   Pe urmă și-O luat catrafusele și să știi cu părere de rău, ne-o părăsit, văzîndu-ne nepăsarea. Hai să zic, nu față de EL, că puțin se gîndesc cînd le merge și la EL, ci la noi înșine. Că fără EL în preajmă, în conlucrare nemijlocită, vedeți cum ajungeți. Și ajungem, că și eu am fost ca voi, neglijent și plătitor de bir greu neputinței față de EL și mine, pînă la urmă.

1714.Ne mulțumim cu puțin de nu putem oferi mai mult

   Ne dorim viața să ne fie o plimbare de plăcere pe Pămînt și nu e așa. Dezamăgiți, ne dorim marea și sarea și nu-i posibil că nici noi nu dăm ce ni se cere. Ci nedrepți și înrăiți, și fără EL, nu sîntem competitivi în lume să existăm. Și ne părăsește după așteptări deșarte, năvălindu-ne nevoile și chiar moartea devreme. Și în loc de o viață deosebit de favorabilă, obținem un eșec răsunător în noi înșine.
    Nepricepînd nimic din viață. E nevoie de aflarea SA, greu ușor asta e, ne căznim și de reușim o vom duce mai bine. Și-i nevoie și de îndreptare între oameni să ne comportăm cu bun-simț în bine. Să ne mulțumim cu puțin de nu putem la rîndu oferi mai mult. Și EL așteaptă, că-I sîntem datori de vrem ori nu.
   Dezorientați de nedreptatea lumii, căutăm ceea ce nu știm și ne influiențează alții. Și în loc să ne vedem de o cale corectă, cum ni se cere de SUS. Și de nu știm să ne informăm bine și temeinic, urmînd schimbarea în bine și a-L ști corect. Că îI de găsit chiar de-I dosit de nedrepții lumii, de mult timp, nedreptățindu-L. Și plătim cu toții la o adică.
   Tot plătim nedrepți fiind și nu găsim calea ce ne scapă de necazuri, doar să-L știm urma. Și chiar de ai necazuri, na-i, că te scapă EL și împrejurările ce nu te mai pedepsesc. Ești liber să crezi în EL și să fii cum trebuie, îți trebuie informația corectă doar s-o deții.
    EL ne așteaptă un timp îndelungat, cu răbdare, căutînd să ne atragă atenția asupra ce trebuie să fim. Și-ntr-un tîrziu reușind, trezirea, nu-i ușoară ci te implică. Dar e cu folos de ambele părți și-i cel mai bun rezultat ce-l afli, cum o fi.

1690.Un grăunte de speranță în mintea în cumpănă

   Viul nu suferă  urîtul și răul, nu se alcătuiește ci se ofilește piere, dispare încet, încet. Și moartea ia totul în primire, ca acuma pe la noi, cu atîtea osanale necurate-i morți. Și EL de vede așa prostie îngînfată, ne părăsește și sigur suferim și dispărem fără o urmă adevărată. Ci în neștire, ca neființele, ce sîntem fără Baza vieții cu noi mereu, cu ar trebui.
   Mai e un grăunte de speranță la mintea cea de pe urmă a fiecăruia aflat în cumpănă. Dezmeticirea adevărată ce se instalează repede, dînd peste cap nevoile și nedreptatea. Pe asta contez, că ne vom reabilita în timp corect, cum se dorește SUS. Urmîndu-ne destinul, programarea firescă și necunoscută nouă încă.
   Necunoscută, că de am fi cum ne cere de ceva vreme, îndreptarea, și de-am vrea chiar și așa oarecum ar fi bine. Da așa fără pic de suflet pus în deșteptarea necesară și încă necunoscută azi. Să ne trezim onești, dintr-o bucată, incoruptibili așa deodată în așa mare de nedreptate. E greu încă fără acordul SĂU, și nu numai, chiar sprijinul, de se poate, cine știe?
    Faptele, întruchiparea ideilor, devin interesante după idei pe măsură. Întîmplarea nu joacă nici un rol în lume, ci totul e gîndită programare, chiar de nu pare. Așa ni-i dat să interpretăm necunoașterea de care dăm dovadă, că încă nu-L știm. Nu putem, nu vrem, și alte impedimente ce nu le întrezărim încă corect.
    Pierzînd în timp legătura cu Divinitatea, nu cunoaștem ce-i viața, existența. Ne aburim singuri cu nedrepte închipuiri, rațiunea ne joacă feste, iluzionîndu-ne doar.
Simțul realității SALE, nici nu ni-L permite, cît timp nu-L ascultăm înstrăinați fiindu-I. Ar fi de dorit, chiar de nu înțelegem mare lucru din încîlceala asta  nedreaptă.
    Ce-i azi în lume, să ne moralizăm, înălțîndu-ne în ochii noștri și făcînd doar binele și mai și ne realizăm îndreptarea firească. Cochetînd în timp și de vrem și de aflarea SA, încet cum se cuvine. Că-i un lucru gingaș și presupune înțelegerea ce nu-i chiar la îndemînă de nu ai o oarecare chemare. O chemare corectă adevărată adîncă, înlăturînd minciuna lumii.

1577.Ne părăsește și ne preiau necazurile

   După ce EL te găsește, tu dator, trebuie să te regăsești pe tine și ulterior pe EL să-L afli. Nu-i floare la ureche, ci o preocupare în timp de poți fi cum trebuie și nu-i perdere de vreme.
   Răul nu e o problemă a noastră, ci e de SUS dat în lume să-l cunoaștem și să ne ferim de el, să nu avem probleme. Probleme cînd îl înfăptuim între oameni, ne ținînd cont de dorința SA de a ne îndrepta. Ne părăsește și ne preiau necazurile și teroarea de moarte.
   Și binele-i tot de SUS dat, dar e de dorit să-l facem cît existăm între oameni și în natura dată ca însoțitoare nouă. Și să ne pricepem cît putem să-L știm și de nu să-I cerem ajutorul, și-L primim.
   Sinceri în fața SA să fim mereu și de îndreptare să avem grijă a o înfăptui. Nu prin sinceritate că duce la nedreptate, ci prin respectarea unor reguli vechi de cînd lumea de bun-simț înspre bine în lume.
   Și în  țara soarelui răsare se știe despre EL și natura de nu-i chiar mereu pe fază. Mai rămînînd în urmă de celelalte surate, verzi în toate cele, cînd e întrebată de-L știe. Se mobilizează, exemplar și toată e mireasă, comunicînd că-I acolo în locul SĂU din CER. Și ne are grijă să ne îndreptăm și să-L știm pentru folosul tuturora.
   Trăirea în înțelegere cu sinea ta e tema de îndreptare cerută de EL nouă, înspre schimbare. E o luptă crîncenă cu eul ce te știe și te pune la respect, îndîrjit, de nu ești pe fază. Din timp, se mai poate scăpa unele nedrepte, dar sinele nu te va ierta și te ve-i face oglindă, că altă cale nu-i, de liniște să mai ai.
    Moarte ne desparte sufletul călător înspre EL și cine știe mai pe unde, și trupul leneș în pămînt lăsat. Dar nu-i chiar ușor, nedrepți fiind, că de altfel altă cunoașterea avea-i și nu te lua prin surprinder ci așteptată trecere trăia-i.
    Cînd ești cunoscătot aL SĂU și îndreptat o duci în viață, cînd ți-i timpul aproape știi. Dar pînă atunci ești împlinit în existență, de EL cu ce trebuie, bucurîndu-te de viață. Și la o adică știi din timp ce și cum vei evolua tu tot înspre EL de comun acord.