1690.Un grăunte de speranță în mintea în cumpănă

   Viul nu suferă  urîtul și răul, nu se alcătuiește ci se ofilește piere, dispare încet, încet. Și moartea ia totul în primire, ca acuma pe la noi, cu atîtea osanale necurate-i morți. Și EL de vede așa prostie îngînfată, ne părăsește și sigur suferim și dispărem fără o urmă adevărată. Ci în neștire, ca neființele, ce sîntem fără Baza vieții cu noi mereu, cu ar trebui.
   Mai e un grăunte de speranță la mintea cea de pe urmă a fiecăruia aflat în cumpănă. Dezmeticirea adevărată ce se instalează repede, dînd peste cap nevoile și nedreptatea. Pe asta contez, că ne vom reabilita în timp corect, cum se dorește SUS. Urmîndu-ne destinul, programarea firescă și necunoscută nouă încă.
   Necunoscută, că de am fi cum ne cere de ceva vreme, îndreptarea, și de-am vrea chiar și așa oarecum ar fi bine. Da așa fără pic de suflet pus în deșteptarea necesară și încă necunoscută azi. Să ne trezim onești, dintr-o bucată, incoruptibili așa deodată în așa mare de nedreptate. E greu încă fără acordul SĂU, și nu numai, chiar sprijinul, de se poate, cine știe?
    Faptele, întruchiparea ideilor, devin interesante după idei pe măsură. Întîmplarea nu joacă nici un rol în lume, ci totul e gîndită programare, chiar de nu pare. Așa ni-i dat să interpretăm necunoașterea de care dăm dovadă, că încă nu-L știm. Nu putem, nu vrem, și alte impedimente ce nu le întrezărim încă corect.
    Pierzînd în timp legătura cu Divinitatea, nu cunoaștem ce-i viața, existența. Ne aburim singuri cu nedrepte închipuiri, rațiunea ne joacă feste, iluzionîndu-ne doar.
Simțul realității SALE, nici nu ni-L permite, cît timp nu-L ascultăm înstrăinați fiindu-I. Ar fi de dorit, chiar de nu înțelegem mare lucru din încîlceala asta  nedreaptă.
    Ce-i azi în lume, să ne moralizăm, înălțîndu-ne în ochii noștri și făcînd doar binele și mai și ne realizăm îndreptarea firească. Cochetînd în timp și de vrem și de aflarea SA, încet cum se cuvine. Că-i un lucru gingaș și presupune înțelegerea ce nu-i chiar la îndemînă de nu ai o oarecare chemare. O chemare corectă adevărată adîncă, înlăturînd minciuna lumii.

1506.Viul e definitoriu prin bine

   Facem parte din lumea de azi, ni-i dragă cum e ea, am evoluat un timp cu ea, o condamnăm că-i nedreaptă şi rea. Şi eu am fost ca ea, acuma mă căznesc să mă scutur de metehnele ei şi unele ale mele înrudite cu ea. Naivi în trecut de am fost, să ne lecuim, în continuare mai bine informaţi în ce trebuie corect să fim. De rău să ne ferim în orice formă ar fi, cu fiinţele fără valori umane nu putem coexista. Viul e definitoriu prin bine, răul nu compune ci distruge.
   Faptele interesante în urma unor idei pe măsură. Că nimic în lumea noastră nu-i întîmplare ci uneori doar ni se pare, EL ne-o rînduit totul cum trebuie. Că nu pricepem multe, asta-i altă gîsă-n altă traistă, şi-n continuare cînd ne vom dumiri altă existenţă vom dobîndi. Altruist la culme să ni le închipuim multele altora, cu noi deodată. Viaţa e o flacără pentru unii şi se comportă ca atare şi complăcîndu-se pîlpîirilor în bătaia nevoilor, aproape stinsă.
   Ne căutăm realizarea cea mare, aventura, ce poate-i o dată-n viaţă, ţi se destăinue şi ţie, alţii n-o ştiu nici din povestiri. Nu eşti pregătit, cînd sîntem pregătiţi? Niciodată. Ne-o dorim, dar ne ia prin surprindere mereu pe fiecare la rîndul său. Contribuţia ta e hotărîtoare în toate cele, mai ales bună şi utilă. Cînd nu prea eşti cooperant încropind o existenţă semiparalelă cu ţelul întrezărit, e greu, trebuie unificare înt-o cale cum trebuie. Să nu ne înşelăm singuri aşteptările, fiindcă nu putem să ne schimbăm, ci să ne opintim cum se poate mai potrivit existenţei dorite.
   O cale nouă mereu e derutantă celor ce-o urmează, cum ne cum sîntem pe ea, nu trebuie să ne plictisim ci s-o ştim. Să nu fim delăsători ca oamenii de bună-credinţă, ci încăpăţinaţi în ceea ce vom afla cînd va fi vremea. Şi să nu fim indulgenţi nici cu noi înşine, în anumite limite de bun-simţ înspre bine doar. Căutînd obiectivitatea în ceea ce facem şi cunoaştem, pentru a nu ne înşela aşteptările toate cîte putem măcar.