4374..Chiar de imediat.

  Aflarea aceasta nu ni-i la îndemînă, ci îndepărtarea de EL și noi cum ar trebui să-I și să ne fim înainte de toate cele. Oameni de omenie cu respect și frică de EL, doar de EL, crezînd doar în EL, mai e cale însă, e să ne debarasăm mai întîi de neputință. Neputința de a-I fi în față cum trebuie, adică să ne căznim a ne îndrepta doar spre EL și uitînd pe dată celelalte toate religii.
  Ce-L ignoră, ascunzîndu-se după diverși neaveniți, nedrepte năzuințe și rele, fără de legea ce I-o încălcăm cu bună știință. Că-i de atîta amar de vreme uitată calea LUI cu noi alăturea, de trebuie căutată-n desișul lumescului năuc. Și să ne redobîndim curățenia în fața LUI, între noi și oriunde, nu-i chiar ușor, dar se poate de vrem cu tot dinadinsul, chiar și acuma.
  Voință doar să demonstrăm și alte aflări vom afla cum trebuie chiar de imediat ce ne schimbăm în bine și doar cu EL alăturea.

4362..Nu ne merge.

  Nu-i opțională cunoașterea SA și a relației cu EL, ce ar trebui să ne fie de căpătîi și pe urmă celelalte cîte-s necesare în viața ce-o tot ducem. Pe aici, în natură și nu numai, lăsați nu de izbeliște, cu toate că așa ni se pare doar și nu-i, dar nu ne prea pasă, îi dăm înainte cît ține. Că de nu asta e și ne tot ducem cum nu putem a ajunge ceea ce ar fi normal și nu putem din varii motive, esențială e necunoașterea LUI.
  Despre noi altă necunoscută, dar mai evaluată cît de cît și altele ce ne trezesc curiozități dar rămîn tabuuri din vina practicii. Cu teoria e mai ușor, zicem că-I cutare și cutare în CER, Undeva, Cumva și mulțumiți ori nemulțumiți ne împăcăm cu Ideea despre EL. Aproximîndu-L cît încape ori ba, nu se lasă categorisit defel, nu-L știm cumsecade nici vorbă, înlocuindu-L cu cîte nemernicii păguboase.
  Și față de EL și mai ales față de noi, ăștia mereu nemulțumiți, dar de mult lăsați , că nu ne merge cu EL deloc.

3285.Aplicate în vederea conformărilor adevărat umane, ce-s uitate acuma cam peste tot

  Chiar de suferim și avem necazuri, ar trebui să nu ne pierdem cu firea, ci normal. Să ne comportăm, știu e foarte greu și inuman chiar, că ni-i în fire căderile și comportările. Ne controlate, ne educate ferm și să știm a ne ascunde trăirile, ce mai încolo și-ncoace. Normal nu putem fi cum doar unii mai cu altă educație primită, pot fi mai distanți.
  Reci și cîte altele străine de firea nostră mai caldă și aprinsă, mai puțin reținută. Cu mai mult bun-simț de pe aicea învățat, la unii nu la toți, că nedreptatea-i lege în lume. Schilodind oameni acătării, transformîndu-i în marionete urîțite și înrăite, de nu-i mai recunoști. Ca oameni, fardați în fel și forme, handicapați fără voie de nevoia ce-i în lumea de azi.
  Ajunsă fără Dumnezeu și neputincioasă în bine și ne civilizată, ci nelegiuită rău de tot. Irecuperabilă, decît în cîteva generații, cred cu drastice luări de poziție ferme și clare. Aplicate în vederea conformărilor adevărat umane, ce-s uitate acum cam peste tot.

2782.Ci la întîmplare, ori de loc, nefirescul a nu-L ști

  Că ne ducem traiul așa izolați de cum ar trebui să fim, în lumescul ăsta nedrept. De pe Pămînt fiecare parcă nici nu-i pasă de ziua de azi și de mîine. Ci de altele mai firești ori ba, nici de el bine nici de ai lui, lăsîndu-ne în plata SA. Dar ne luînd legătura cum se cuvine cu EL, ci la întîmplare, ori de loc, nefirescul. Relațiilor cu EL și Lumea LUI, își pune amprenta asupra vieții ce-o ducem.
  Și cum ne ducem neîmpliniți, nesiguri de azi pe mîine, oricine am fi. Vă doare oare capul de asta, nu, sigur nu doar atunci la necaz poate și-n final oarecum. Dar vi se par toate firești și pe EL acolo SUS de ne atins nici c-o floare. Ce lume aiurită și fără EL și nedreptă și înstrăinată pe cîte coclauri ale necunoșterii. Trebuind strașnică coborîre cu picioarele le Pămînt, că-i bai de așa trai.
  Simt că EL îmi cere să vă tot scriu așa, ori cam așa ceva, că-I cum vă mai spuneam. Ivirea mea prea timpurie oarecum și directă fără perdea prin lume oarecum. Cine mă cred, un nimeni, cu acces la oarece treburi cu EL și voi oarecum.

2036.Căutîndu-L cu adevărat, nu în străine închipuiri

   Acele timpuri s-au dus, s-a așternut uitarea, noi am ajuns aici, cum sîntem de pricepuți. Nu prea tare în ceea ce ne vrea EL și simțim și noi ceva,  dar nu tocmai cum ar trebui. Ci pe aproape, să ne civilizăm, dar ne uitînd de EL ci căutîndu-L cu adevărat. Nu în străine închipuiri de EL și noi, ci cum se cade și vrea EL.
   Concomitent să nu uităm esențialul ce ni-l dorește EL nouă, îndreptarea spre ceea ce vrea. De la noi, să devenim corecți între noi oamenii, începînd cu familia din care sîntem. Și în viitoarea familie, neuitînd nici o clipă de părinții noștri că le sîntem datori. A-i asculta cît trăiesc, că de regulă trec înaintea noastră în fața LUI.
   Adica, au trecere, ascultare mai multă la EL decît noi, așa deocamdată vrea EL. Și-n timp părinții și-au dovedit față de noi întîietatea în fața noastră. Prin ceea ce au făcut și fac cu mai multă experiență de viață și de cunoștințe în raport cu de toate. Față de noi, care poate sîntem buni într-o latură practică a vieții, dar în fața SA? Știm oare totul, în ce privește ca oameni, trecînd în fața părinților?

1690.Un grăunte de speranță în mintea în cumpănă

   Viul nu suferă  urîtul și răul, nu se alcătuiește ci se ofilește piere, dispare încet, încet. Și moartea ia totul în primire, ca acuma pe la noi, cu atîtea osanale necurate-i morți. Și EL de vede așa prostie îngînfată, ne părăsește și sigur suferim și dispărem fără o urmă adevărată. Ci în neștire, ca neființele, ce sîntem fără Baza vieții cu noi mereu, cu ar trebui.
   Mai e un grăunte de speranță la mintea cea de pe urmă a fiecăruia aflat în cumpănă. Dezmeticirea adevărată ce se instalează repede, dînd peste cap nevoile și nedreptatea. Pe asta contez, că ne vom reabilita în timp corect, cum se dorește SUS. Urmîndu-ne destinul, programarea firescă și necunoscută nouă încă.
   Necunoscută, că de am fi cum ne cere de ceva vreme, îndreptarea, și de-am vrea chiar și așa oarecum ar fi bine. Da așa fără pic de suflet pus în deșteptarea necesară și încă necunoscută azi. Să ne trezim onești, dintr-o bucată, incoruptibili așa deodată în așa mare de nedreptate. E greu încă fără acordul SĂU, și nu numai, chiar sprijinul, de se poate, cine știe?
    Faptele, întruchiparea ideilor, devin interesante după idei pe măsură. Întîmplarea nu joacă nici un rol în lume, ci totul e gîndită programare, chiar de nu pare. Așa ni-i dat să interpretăm necunoașterea de care dăm dovadă, că încă nu-L știm. Nu putem, nu vrem, și alte impedimente ce nu le întrezărim încă corect.
    Pierzînd în timp legătura cu Divinitatea, nu cunoaștem ce-i viața, existența. Ne aburim singuri cu nedrepte închipuiri, rațiunea ne joacă feste, iluzionîndu-ne doar.
Simțul realității SALE, nici nu ni-L permite, cît timp nu-L ascultăm înstrăinați fiindu-I. Ar fi de dorit, chiar de nu înțelegem mare lucru din încîlceala asta  nedreaptă.
    Ce-i azi în lume, să ne moralizăm, înălțîndu-ne în ochii noștri și făcînd doar binele și mai și ne realizăm îndreptarea firească. Cochetînd în timp și de vrem și de aflarea SA, încet cum se cuvine. Că-i un lucru gingaș și presupune înțelegerea ce nu-i chiar la îndemînă de nu ai o oarecare chemare. O chemare corectă adevărată adîncă, înlăturînd minciuna lumii.