4362..Nu ne merge.

  Nu-i opțională cunoașterea SA și a relației cu EL, ce ar trebui să ne fie de căpătîi și pe urmă celelalte cîte-s necesare în viața ce-o tot ducem. Pe aici, în natură și nu numai, lăsați nu de izbeliște, cu toate că așa ni se pare doar și nu-i, dar nu ne prea pasă, îi dăm înainte cît ține. Că de nu asta e și ne tot ducem cum nu putem a ajunge ceea ce ar fi normal și nu putem din varii motive, esențială e necunoașterea LUI.
  Despre noi altă necunoscută, dar mai evaluată cît de cît și altele ce ne trezesc curiozități dar rămîn tabuuri din vina practicii. Cu teoria e mai ușor, zicem că-I cutare și cutare în CER, Undeva, Cumva și mulțumiți ori nemulțumiți ne împăcăm cu Ideea despre EL. Aproximîndu-L cît încape ori ba, nu se lasă categorisit defel, nu-L știm cumsecade nici vorbă, înlocuindu-L cu cîte nemernicii păguboase.
  Și față de EL și mai ales față de noi, ăștia mereu nemulțumiți, dar de mult lăsați , că nu ne merge cu EL deloc.

2392.Nedrepți și fără EL, abisul răutăților

  Visul spiritului și gîndirii, din EL, ce ne însoțesc viața toată. Visul ce-l simt și înstrăinata viață ce-o ducem, nedrepți și fără EL. Prăpastia, abisul răutăților și urîtelor însușiri ce ni le facem părtașe în viață. Ne depărtează de visul de a-I fi alăturea, cumsecade mai întîi între oamenii Pămîntului. Biletul de liberă trecere spre înalturile SALE, năzuințe ce ni le vrem înapoi.
  Dintotdeauna, închistate de așa viață nedemnă ce trăim, blocată, să o deblocăm fiind. Iar liberi la binele începuturilor noastre, copii fiind nu vroim rău nimănui. Dar lipsa adevărului SĂU din viață și educația fără cele trebuincioase vieții. Ne-au îndepărtat de nu se mai întrezărește calea de urmat, adevărată spre ceea ce am fost. Cînd eram cu EL, din EL și acuma străini în așa de ne imaginat prostie omenească.
  Facem numai dandanale și urmările nu vrem să le tragem, să le tragă alții. Gîndire de proști cu galoane, îngînfați de așa înverșunată obișnuință nedreaptă.