4315..De pomană.

  Cînd netrebnicii reușesc să-i ademenească pe cîți naivi, prostiți în ultimă instanță de cîștiguri prin necinste. Ce-și închipuie că nu-s regulile bune și pentru ei, ci doar pentru fraierii la grămadă ce îndură verzi și uscate pînă nu mai pot. Dar tot degeaba că nu li s-o umplut paharul răbdării, așa-i cu noi de pe aici și nu numai pînă la o adică ce n-o simțim așa cum vrem.
  Ci-n decurs de alte vremi ce le vom afla cînd se vor coace Undeva și atunci poate ne vom și reveni cumsecade a fi pe de-a-ntregul. Astfel unul ca Ghe. Popescu mare vedetă pe muncă cinstită în fotbal odată, acuma la zdup că o încălcat regulile bunului-simț și ale dreptății între oameni. Crezîndu-se invulnerabil o vreme, că l-o ajuns ca și pe gașca de nerozi ce-o întregește acuma, unii nedemni și cîți alți hoți pe alte planuri.
  Doresc reabilitarea prostiei unui nume cu renume, dar pătat și pătat e drept să rămîie, învățîndu-ne minte că nu-i de glumit cu omenia. Și-i de respecta și apărat cu mari prețuri ca să fim prețuiți între toți, că altfel nu-i mare brînză de ești un om acolo de pomană.

3770...Fiind nici interesanți SUS

  Tare naivi sîntem, să nu zic altfel...,EL E Totul și noi ne semețim în fața LUI. Cu cîte pretenții nejudecate defel, bîjbîim în viața dată ca orbii. Credem că totu-i întîmplare și nu programare riguroasă de SUS și de asta-s toate cele. Ce ni se petrec părîndu-ne că sîntem neînsemnați, trecători, efemeri pe Pămînt. Și doar EL, O Neclaritatea Totală pentru majoritatea omenirii.
  Doar EL mereu, Permanent, Constanta ce ne urmărește cum sîntem și nu intervine. Ba își face prezența prin mijloace ne nu le știm, modelîndu-ne după un program. Doar SUS știut, jos doar constatăm, de vrem a pricepe cîte ceva, limitat tare. De neputințe și îndărătnice închipuiri, dăunătoare, ce ne înstrăinează de EL. Și de noi cum am trebui să fim și nu izbutim mai defel.
  Nu dorește să scape de noi, că iar fi ușor, să rămînem doar un strat geologic oarecare. Într-o evoluție a vieții pe Pămînt ce nu putem ști, fiind nici interesanți SUS.

2879.Dar tot cu capul spart, că n-o fost și nu-i încă

  Să nu fim naivi niciodată în viață de putem, părinți nu vă angajați voi și mai ales copii! În ceea ce nu știți bine, că-i bine, da știu obișnuința de a fi cum sîntem. Și să vă urmeze, că de fapt nu au încotro, nici voi altă alternativă, mai corectă. Limitați nici pentru binele copiilor voștri nu-l știți, cu toate că v-ați fi dorit. Cine nu ar vrea, dar așa o fost și încă e nedreptatea cu toți pe care-i prinde în mrejele ei neroade.
  Ați pornit o aliniere după alții, că vi s-o zis și pare că-i mai bine și așa mergeți, nu știți binele. Îl aflați în timp de vă săturați, dar ieșirea demnă n-o dibuiți și așa sfîrșiți. O viață întreagă tot căutăm ce nu știm, binele nostru și al copiilor noștri și nu numai. Și eșuăm lamentabil cu toții, fără EL, e degeaba osteneala, nici EL nu ne-o vrut. Așa în timp pînă nu de mult, cînd s-o început dezmeticirea a se înfiripa ici și colo.
  Dar tot cu capul spart, că n-o fost cum trebuie și nu-i, ci doar EL curat de abordat. O fost chiar EL refuzat, în timp pe față chiar de s-o arătat, au luat greșit calea respectivii și au plătit oarecum ca tot omul nedrept LUI și nouă.

2578.Un fel de bîlci dar nu al deșertăciunilor

  Restabilirea temeiurilor, liniștea, punîndu-se capăt făuririi răului, a nelegiuirilor. Naivi și molcomi în viața tihnită, în odihnă nestricată, chiar de mai sînt unele năbădăi, trec. E un fel de bîlci dar nu al deșertăciunilor, ci al păcii trăite viu cumsecade. Fără înfrîngerea altora negreșit și antagonisme, ci acceptînd viața oricui fără jertfirea altora.
  Fericire liber construită, nu furată de la alții, curățenie sufletească și dreaptă orînduire. Că-s vorbe mari, or fi, dar să ne dezobișnuim a mai fi niște nătîngi neobrăzați. Ne complăcîndu-ne izolați de ceilalți, ci la un loc cu bune și rele, dar înspre îndreptarea cerută. Bucuria și a celorlalți ne mărește să ne simțim bine și noi, parcă mai împliniți.
  Fără relații de concurență, pizmuire și rîcă, ci chiar de miră pe nedrepți, e o învingere a nefirescului din noi. Ne luînd în seamă răul, în ciuda evidențelor, ci binele și utilul firescul cumsecade, îmbucurătorul demn.

1751.Îndepărtarea lumii de la Adevărul SĂU simplu

   Revin la o explicația ce am mai dat-o, pentru că nedreptatea-i în lume încă. Și nu-L recunoanște și nici îndreptarea nu se întrezărește. Dîndu-i tot înainte pentru gură-cască și naivi, greșit nu, nu înapoindu-i dinspre calea SA. Cu apriga judecată de apoi, poate dinapoi și viața veșnică, poate sfeșnică. Nimicuri și minciuni pentru îndepărtarea lumii de la Adevărul SĂU simplu.
   Că viața ni-i dată s-o aflăm cum e, știindu-L sigur cum E și într-o comuniune apropiată. Aflînd îndreptarea necesară între oameni și binele de făcut mereu. Într-o cunoaștere ce nu-i acuma-n lume, că nu merităm, ce ne va desăvîrși înspre ceea ce trebuie să fim. Singuri de capul nostru și cu nedreptatea în calea ce-o urmăm, nu vom ajunge nicăieri. Ci tot pe loc o vom bătuci mult și bine și EL nici nu ne va mai lăsa mult așa.

   Ci ne va căuta alte mijloace de lămurire și coerciție de-i nevoie, e o perioadă de căutări. Și CER-ul ne va îndruma înspre ce-i de făcut cît de curînd.

   Credința în EL o involuat, din vremurile în care EL mai era de întîlnit pe Pămînt printre oameni. Acum nici nu se mai știe cît o trecut de atunci și chiar de acum 77 de ani o revenit, tot nu-i clar. Cine-I și ce vrea, cu nedreptatea în lume la putere și înrăită în toate cele, nici nu-i de mirare. Va mai trece oarece timp pînă ne vom dumiri cum trebuie în viața asta.

1506.Viul e definitoriu prin bine

   Facem parte din lumea de azi, ni-i dragă cum e ea, am evoluat un timp cu ea, o condamnăm că-i nedreaptă şi rea. Şi eu am fost ca ea, acuma mă căznesc să mă scutur de metehnele ei şi unele ale mele înrudite cu ea. Naivi în trecut de am fost, să ne lecuim, în continuare mai bine informaţi în ce trebuie corect să fim. De rău să ne ferim în orice formă ar fi, cu fiinţele fără valori umane nu putem coexista. Viul e definitoriu prin bine, răul nu compune ci distruge.
   Faptele interesante în urma unor idei pe măsură. Că nimic în lumea noastră nu-i întîmplare ci uneori doar ni se pare, EL ne-o rînduit totul cum trebuie. Că nu pricepem multe, asta-i altă gîsă-n altă traistă, şi-n continuare cînd ne vom dumiri altă existenţă vom dobîndi. Altruist la culme să ni le închipuim multele altora, cu noi deodată. Viaţa e o flacără pentru unii şi se comportă ca atare şi complăcîndu-se pîlpîirilor în bătaia nevoilor, aproape stinsă.
   Ne căutăm realizarea cea mare, aventura, ce poate-i o dată-n viaţă, ţi se destăinue şi ţie, alţii n-o ştiu nici din povestiri. Nu eşti pregătit, cînd sîntem pregătiţi? Niciodată. Ne-o dorim, dar ne ia prin surprindere mereu pe fiecare la rîndul său. Contribuţia ta e hotărîtoare în toate cele, mai ales bună şi utilă. Cînd nu prea eşti cooperant încropind o existenţă semiparalelă cu ţelul întrezărit, e greu, trebuie unificare înt-o cale cum trebuie. Să nu ne înşelăm singuri aşteptările, fiindcă nu putem să ne schimbăm, ci să ne opintim cum se poate mai potrivit existenţei dorite.
   O cale nouă mereu e derutantă celor ce-o urmează, cum ne cum sîntem pe ea, nu trebuie să ne plictisim ci s-o ştim. Să nu fim delăsători ca oamenii de bună-credinţă, ci încăpăţinaţi în ceea ce vom afla cînd va fi vremea. Şi să nu fim indulgenţi nici cu noi înşine, în anumite limite de bun-simţ înspre bine doar. Căutînd obiectivitatea în ceea ce facem şi cunoaştem, pentru a nu ne înşela aşteptările toate cîte putem măcar.