3921...Irosindu-ne degeaba încercarea.

  Nici pomeneală, nimănui nu-i priesc avuțiile, sănătatea și nici liniște și fericire nu are. De nu-i cum trebuie în fața SA, să știm asta! și să ne cumințim o dată pentru totdeauna. Știu nu vă vine a crede chiar de tot experimentați dintotdeauna neputința de a fi oameni. Și nu vă ține, dar nu vă lăsați, rămînînd așa neisprăviți în toate cele. Ce nu-L cuprind, dar nu vă pasă, neștiutori de bine, dreptate, morală și EL.
  Mai ales de EL, ce-I încercarea de căpătîi aici pe Pămînt, cu care E de început viața. Așa că părinți vi-i grea misiunea de creștere a copiilor în așa neputincioasă lume. Și voi și ei, urmașii voștri nu-L știți și ar trebui să vă dezmeticiți ca să vă fie viața. Viață, casa casă și toate cele de trebuință la oameni ce sîntem și nu beneficiem.
  Irosindu-ne degeaba încercarea CER-ului cu noi, o dată porniți în derivă așa pierim și nu ne revenim.

3093.Are așteptări de la noi și vrea să ni le reglementăm relațiile cu EL și-ntre noi bune

  Într-adevăr EL ne dă prilejuri de a gusta și transmite și altora ce-i pacea. Liniștea deplină și înfăptuirea vieții cumsecade în parametri demni, adevărați. Chiar de nu se cade, că nu-i lumea încă cum trebuie, dar e un semn de îngăduință. De SUS și să ne vedem de calea dată cu stăruință de EL și să ne-o aflăm cu bine și util. Cît-or mai mulți, chiar toți, cu gîndul la EL, Adevăratul de știut cît se poate azi.
  Și de urmat și îndrumarea îndreptării noastre între oameni cumsecade și-n bine mereu. Că una fără alta nu-i chip, de EL și noi corect cît mai corect de știut și să ne îndreptăm cumsecade între noi. Ne așteaptă să ne revizuim viața asta încă anapoda, dezlînată și fără EL bine priceput cu adevărat. Și astfel perioade de nevoi in corpore să nu mai aibă parte lumea părăsită sub pedepse-urgii-mondiale.
  Și acuma traversăm o astfel de perioadă de acalmie oarecum în lume, are așteptări. De la noi și vrea să ni le reglementăm cum trebuie relațiile cu EL și-ntre noi bune.

2578.Un fel de bîlci dar nu al deșertăciunilor

  Restabilirea temeiurilor, liniștea, punîndu-se capăt făuririi răului, a nelegiuirilor. Naivi și molcomi în viața tihnită, în odihnă nestricată, chiar de mai sînt unele năbădăi, trec. E un fel de bîlci dar nu al deșertăciunilor, ci al păcii trăite viu cumsecade. Fără înfrîngerea altora negreșit și antagonisme, ci acceptînd viața oricui fără jertfirea altora.
  Fericire liber construită, nu furată de la alții, curățenie sufletească și dreaptă orînduire. Că-s vorbe mari, or fi, dar să ne dezobișnuim a mai fi niște nătîngi neobrăzați. Ne complăcîndu-ne izolați de ceilalți, ci la un loc cu bune și rele, dar înspre îndreptarea cerută. Bucuria și a celorlalți ne mărește să ne simțim bine și noi, parcă mai împliniți.
  Fără relații de concurență, pizmuire și rîcă, ci chiar de miră pe nedrepți, e o învingere a nefirescului din noi. Ne luînd în seamă răul, în ciuda evidențelor, ci binele și utilul firescul cumsecade, îmbucurătorul demn.

2411.Ne sînt date, de merităm, de nu, nu

  Da încă o dovadă, ca foarte multele, a existenței SALE, Dumnezeu, e că noi înșine. Nu ne putem făuri liniștea și fericirea, ci ne sînt date, de merităm, de nu, nu. Și unii nedrepți le fură de la alții și plătesc în timp fărădelegea, răul săvîrșit.
  Și nici nu știm ce e viața, o aproximăm, nu-I sîntem nimănui datori, credem numai că nu-i așa. Trebuie să ne comportăm ca oameni corecți între noi și-i fața SA, Responsabilul. Din partea CER-ului de noi vii de pe Pămînt, să-L știm bine, îi sîntem datori. Și ulterior vom afla ce e viața cu adevărat între oameni și în general în lume, aflîndu-L, mai altfel.
  Cît despre moarte, iar nu știm mare lucru, e în general dată în lumea oamenilor. Ca să-i ție la respect față de EL, cum vrea EL și nu o fost așa. Oamenii au luat-o haihui nerespectîndu-L, uitîndu-L și chiar renegîndu-L. Părăsiți plătind în necazuri și chiar moarte de nu-și găseau cadența ce le-o cerea EL. Adică îndreptați între ei și să-L știe măcar corect.

1958.Ne dorim dar nu știm cum să facem

   Liniștea și pacea, bunuri deosebite, de ne atins pentru nedrepții lumii. Doar să-L știi corect și să te comporți bine între oameni, altfel nu se poate trăi corespunzător. Cum toți ne dorim dar nu știm cum să facem. Dar se știe de cînd lumea și EL ne-o repetat și acum 77 de ani, chiar pe la noi fiind. Pînă în prezent nu ne-am prea omorîm cu ceea ce ne-o cerut EL și continuăm să fim plătitori pentru nedreptatea noastră.
   EL ne creditează pînă în ultima clipă, ce-o socotește doar EL, de a ne îndrepta cum dorește. De regulă, sîntem tare încăpăținați și dezinformați și foarte greu ne revenim.  E foarte dificil și chiar de știm cîte ceva bun și util, nu ne vine a crede. Și mizăm tot pe tărășenii nedrepte și în suferință și chiar pe moarte, nu renunțăm.
   Știm să ne auto-amăgim și nu ne lăsăm convinși de bine și util, doar de EL, cred. Chiar și așa de sîntem în medii nedrepte, tot degeaba va fi, nu ne vom îndrepta conștienți. Și cel mai greu ni-i iertarea celuilant ce ne-o greșit, trebuie timp și voință fermă, să uităm. Și să ne facem că am uitat, pînă uităm, ori iertăm definitiv.

1909.Libertatea celor din jur să ne fie sfîntă

   Să ne respectăm aproapele ca pe noi înșine, unii nici pe ei nu se respectă. Nici pe ei nu se apreciază, se urăsc, își urăsc viața, nu-s în stare de ceea ce-și doresc. Și gata s-o terminat liniștea interioară și viața li-i calvar, needucați, sălbătăciți. Ieșiți dintre oamenii normali și cîte alte exemple ne la locul lor între noi, nedrepții.
   Libertatea celor din jur să ne fie sfîntă, că nu ni-i ușor de nu sîntem bine crescuți. E lucru de înțeles, dar nu avem voie să încălcăm buna conviețuire între oamenii societății, a familiei, etc.
   Curajul e calitatea ce aduce îmbunătățiri tuturor celorlante însușiri omenești, ce ne ridică. Fără curaj, ci cu frica în sîn, ni se diminuiază oricare calitate adevărată, înălțătoare. Și oricît de deștept și cunoscător a culturii și cunoașterii universale ești, de nu ai bun-simț, ești zero. Ca om nu faci nici cît o ceapă degerată, fără mărinimia și demnitatea omului adevărat.

1777.Ridicîndu-i și pe alții din josnicia lumii nedrepte

   Realizarea, străduința ta desăvîrșită, bună adevărată care te reprezintă și așa o știi. Nu ai voie, cît de nemulțumit, supărat poți fi, să n-o iei în derîdere niciodată. Ci cel mult abține-te un timp să-ți revii la pacea interioară, liniștea ce-ți trebuie.
   Caut-o tot în tine, că-i acolo, doar s-o știi că-i bine. Și pe viitor poți fi botos pe tine, pe lume, pe oricine. Dar nu pe EL și pe opera ta bună, care-ți duce eul mai departe, ridicîndu-i și pe alții mai sus de josnicia nedreptății lumii.
   Deci orice înfăptuire ce-o obții, mai deosebită, care trece de hotarul obișnuitului, derizoriului. Și care-o expui și altora în folosință, de vor, e ceva corect și demn de urmat.
   Majoritatea părem standardizați, în cum gîndim, vorbim și lucrăm. Iar alții par mai potoliți, or fi și mai cuminți, dar îs monotoni și necomunicativi, unii. Să nu cauți a ieși din șabloanele nedreptei vieți, e o pacoste de care trebuie scăpat. Să nu fierbi în sucul propriu, ci să fii cît mai mult tu însăși, cum poți mai bine definit.
  Avem probleme, că n-I L-am scos din cap demult. Și pentru asta plătim de ne rupem inconștienți. Să fim cu bun-simț și cunoscînd doar binele și pe EL, de nu te deranjează, și n-ar avea de ce. Că-I la urma urmei Însuși Creatorul nostru și CEL ce ne are în seamă, Singurul din partea CER-ului. Că nu-L prea știm, că-I discret, treaba LUI și a noastră de cînd lumea.