Nici pomeneală, nimănui nu-i priesc avuțiile, sănătatea și nici liniște și fericire nu are. De nu-i cum trebuie în fața SA, să știm asta! și să ne cumințim o dată pentru totdeauna. Știu nu vă vine a crede chiar de tot experimentați dintotdeauna neputința de a fi oameni. Și nu vă ține, dar nu vă lăsați, rămînînd așa neisprăviți în toate cele. Ce nu-L cuprind, dar nu vă pasă, neștiutori de bine, dreptate, morală și EL.
Mai ales de EL, ce-I încercarea de căpătîi aici pe Pămînt, cu care E de început viața. Așa că părinți vi-i grea misiunea de creștere a copiilor în așa neputincioasă lume. Și voi și ei, urmașii voștri nu-L știți și ar trebui să vă dezmeticiți ca să vă fie viața. Viață, casa casă și toate cele de trebuință la oameni ce sîntem și nu beneficiem.
Irosindu-ne degeaba încercarea CER-ului cu noi, o dată porniți în derivă așa pierim și nu ne revenim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu