E o constatare netrebnică ce ne încurcă uneori, făptuirea binelui e o treabă grea. Primejdioasă adeseori rîscînd amenințări și chiar de moarte, de nu știm a fi atenți. Și cu EL lîngă noi, ne ieșindu-I din calea SA îndreptați cumsecade, că-i altceva. Astfel demonstrîndu-ne statornicia ne formală ce ne menține oameni între oameni, nu oricum, ci cum trebuie mereu.Chiar de-i și degeaba de foarte multe ori, binele nu-i de abandonat vreodată. Și de adoptat răul și urîtul, că-i bai foarte mare și oricînd părăsiți putem rata și viața. Uitarea să se aștearnă peste răutăți și urîțeniile ce ne tot înconjoară, ne luate-n seamă defel niciodată. Cît vom exista pe Pămînt și de ne aliniem și cum trebuie sub EL, reușita ni-i asigurată în viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu