Văzîndu-ne mereu porniți tot mai îndepărtîndu-ne de EL și menirea umană. A noastră înstrăinîndu-ne de EL cum o vreme ne dorise, dar ulterior s-o schimbat cursul. EL nu dă socoteală nimănui, trebuie să ne supunem și să-L urmăm nu supărați. Ci preocupați de noi cum trebuie, negociind o viață demnă, adevărată și EL. Să ne fie stindardul existenței cu adevărat cum ne dorește să aflăm.
În cadrul nepriceperii noastre față de EL se înscriu toate cele ce le-am tot trăit. De cînd trăim ca oameni pe Pămînt în transformarea ce-o are de gînd cu noi CER-ul. Și noi n-o dibuim, poate așa ni-i datul și astfel să ne dezmeticim cîndva. Forțîndu-ne a pricepe că prin toate necazurile care le-am tot suferit, EL ne arată. Să ne domolim în a fi înțelegători în felul SĂU, ce nouă nu ne vine încă a crede.
Dar va veni vremea, se apropie și nu ne vom mai mira și închipui atîtea nedorite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu