Ni-s date greșelile, ni-s puse-n tema de urmat a existenței de zi cu zi. Și chiar și-n îndelungate preocupări ce rodesc ori nu în funcție de cîte altele. Ce ni-s aduse ori nu la cunoștință, doar să știm ce vrem, dar de regulă ne depășesc. Cam toate fiind limitați incorigibili de încăpăținați, cu tare mare greutate ne învoim. Că-I tot greșim, cu toate că mai mereu îi sîntem în ofsaid și totuși ne tot dă mingi.
La înaintarea nostră în viață, în cunoașterea ce ne-o tot manifestăm dorind-o. Apriga dorință de a fi mai altfel mai acătării, dar nu știm, ne tot învîrtim în jurul. Centrului de coeziune cu CER-ul, dar nu-L dibuim ca orbii, cu tot arsenalul de autodotări. Ce ni-s îngăduite de SUS, doar ne vom afla ce sîntem și în ce. Într-un Incontestabil, dar ți-ai găsit cu noi să-I fim recunoscători cumva doar.
Nu pe de-a-ntregul, ne tot roade neputința de a-I fi cum trebuim și chiar ne doboară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu