Și-n cazul meu, știu cît de pregnantă era cît pe ce ratare căi spre EL. Deoarece în familie și-n împrejurimi erau căile negîndirii corecte la EL împreună cu noi. Deci neputința la mare preț, cum e și acuma unde te-ntorci tot de nesăbuință fudulă încă. Ce nu-L bagă-n seamă mai defel, ci așa se știe de fiecare cîte ceva acolo să fie. Un Ceva Undeva, dar Cine E și de ce I se Zice și LUI Dumnezeu, cînd îs atîta alții.
Puzderie de așa ziși zei și parazei și cîte alte false închipuiri care mai de care. Mai ademenitoare minciuni, toate o apă și-un pămînt în neghiobia neputinței. Mîndria proștilor de pretutindeni, doar la o adică cînd își văd periclitată viața. Se mai întreabă oare de ce?! Deoarece nu-L măcar respectați cum dorește neisprăviților?!
Nu vi se impune de nu puteți, că așa neputincioși ați devenit incurabili, în a-L crede. Și să-L preamăriți și închina cum e din vechime, poate v-o trecut azi fiind emancipați. Vă închinați la cîrnați și alte nelegiuite fudule neputințe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu