joi, 26 septembrie 2013

3901...Că nu-i încotro atunci

  Ne îndrumă cum percepem ori nu la vreme ori mai tîrziu, ori chiar deloc. Așa ni-i datul bată-l vina și inconștienți nu-l ignorăm, ci-l urmăm. Ba îl și mai accentuăm, crezîmdu-ne nevinovați, poate doar ca inconștienți. O tot ducem viața degeaba și EL se tot străduiește, ne luîndu-L în seamă. În modul cel mai serios ce ni-i dat a fi dar tot încercarea moarte n-are de a fi tot necorespunzători.
  Și ne tot rabdă, nu degeaba I se tot zice Îndelungrăbdătorul, dar nu prea îndelung. Că-I și la EL un termen ce-L respectă întocmai, de nu ne încadrăm, pa! și poate niciodată. Ratîndu-ne viața și la EL încercarea de ne face oameni cum e normal SUS și noi nu și nu. Pînă totuși ceea ce trebuie se află nu numai SUS, ci și jos între netrebnici, că-i gata timpul, s-o copt vremea.
  Și ne vine rîndul, nu apocalipsei cum tot bălăngăne din fleoancă nelegiuiții SĂI și ai noștri inconștienții. De EL și noi cum trebuie să-I și vom fi, că nu-i încotro atunci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu