4267..Nu ne abatem.

  Dacă-n cazul celor mai acătării influențele negative le percepem ca încercări și de vedem că-ntrec măsura, normalitatea știută. Observată în timp și spațiu ne tragem pe seamă cu luare aminte, nu-i ușor lucru dar se poate și admitem și categorice. Trimiteri ale unor forțe potrivnice vieții ce și pe noi ne au în vedere pînă ni-om lecui de tot de omenescul firav al neputințelor.
  Și de acolo în colo vom vedea ce-i mai de făcut în altele încă ne știute corect, dar cei obișnuiți numai cu părăsirea. În calea nevoilor de tot felul, nici nu-și dau seama vreodată ce-i paște mereu în preajma fărădelegilor, nedreptăților, relelor și urîtelor înfăptuiri. Ce nu le gîndesc corect ne avînd nici un fel de pornire demnă de oamenii ce-i cazul să ne dezmeticim a-I fi cum trebuie.
  Este un prag al cunoașterii ce de nu-l treci corect ești supus necazurilor și probelor nefaste tot mereu și-i greu de viețuit în neștire cu bine. Deci știind calea bună să nu ne abatem în ruptul capului indiferent de trăiri și păreri simțite în orice fel.

3901...Că nu-i încotro atunci

  Ne îndrumă cum percepem ori nu la vreme ori mai tîrziu, ori chiar deloc. Așa ni-i datul bată-l vina și inconștienți nu-l ignorăm, ci-l urmăm. Ba îl și mai accentuăm, crezîmdu-ne nevinovați, poate doar ca inconștienți. O tot ducem viața degeaba și EL se tot străduiește, ne luîndu-L în seamă. În modul cel mai serios ce ni-i dat a fi dar tot încercarea moarte n-are de a fi tot necorespunzători.
  Și ne tot rabdă, nu degeaba I se tot zice Îndelungrăbdătorul, dar nu prea îndelung. Că-I și la EL un termen ce-L respectă întocmai, de nu ne încadrăm, pa! și poate niciodată. Ratîndu-ne viața și la EL încercarea de ne face oameni cum e normal SUS și noi nu și nu. Pînă totuși ceea ce trebuie se află nu numai SUS, ci și jos între netrebnici, că-i gata timpul, s-o copt vremea.
  Și ne vine rîndul, nu apocalipsei cum tot bălăngăne din fleoancă nelegiuiții SĂI și ai noștri inconștienții. De EL și noi cum trebuie să-I și vom fi, că nu-i încotro atunci.

1939.Nu toți avem dreptul să le simțim ca atare

   Minuni ne dă EL mereu de avem ochi și urechi să le percepem. Simțuri atît de treze încît să nu le conteste, mintea să nu ne rămîe în urmă. Și mai e ceva, nu toți avem dreptul să le simțim ca atare, ci-s dosite cu grijă. Că-n privirea celorlanți treci drept un nebun, ori naiv și cîte și mai cîte. Ce numai nedrepții și poate și cei ce nu trebuie să știe, nu știu și pace.
   De obicei în locuri de restriște și chin, unde de regulă nu te aștepți decît la neplăceri. Ni se strecoară observabilă minunea, ca fiind de casă și-n timp ne obișnuim. Dar puțini le vor și transmite altora mai tîrziu, că le-au trăit, văzut, simțit. Nu se cade, nimeni nu trebuie să mai știe cîte ceva care nu s-ar crede, ce rost ar avea?
   Nedreptatea ar face valuri importante pe aceste baze, de ar fi în favoarea ei, dar nu-i. Că EL nu-i în favoarea ei și o tot pedepsește cînd se cade.