3901...Că nu-i încotro atunci

  Ne îndrumă cum percepem ori nu la vreme ori mai tîrziu, ori chiar deloc. Așa ni-i datul bată-l vina și inconștienți nu-l ignorăm, ci-l urmăm. Ba îl și mai accentuăm, crezîmdu-ne nevinovați, poate doar ca inconștienți. O tot ducem viața degeaba și EL se tot străduiește, ne luîndu-L în seamă. În modul cel mai serios ce ni-i dat a fi dar tot încercarea moarte n-are de a fi tot necorespunzători.
  Și ne tot rabdă, nu degeaba I se tot zice Îndelungrăbdătorul, dar nu prea îndelung. Că-I și la EL un termen ce-L respectă întocmai, de nu ne încadrăm, pa! și poate niciodată. Ratîndu-ne viața și la EL încercarea de ne face oameni cum e normal SUS și noi nu și nu. Pînă totuși ceea ce trebuie se află nu numai SUS, ci și jos între netrebnici, că-i gata timpul, s-o copt vremea.
  Și ne vine rîndul, nu apocalipsei cum tot bălăngăne din fleoancă nelegiuiții SĂI și ai noștri inconștienții. De EL și noi cum trebuie să-I și vom fi, că nu-i încotro atunci.

3155.Se cam trezesc după ce află pragul de sus cu capul spart și pe cel de jos cu nasu-n... țărînă

  Mai bine mai tîrziu de cît deloc, e totuși o învățătură la timp utilizată. Forțînd nota vieții, ne dezmeticim întucîtva, și cu chiu cu vai ne menținem în față. Aparențele-s salvate și temerara viață nu-i în șanț eșuată, ci-și mai poate vedea. De-o cale în aflare oarecum corectă, nimerind a fi omul corespunzător cît o mai fi. Că-i poate nimereală și nu-i, ci să ne vedem de lungul nasului și-n familie. Și-n societate și oriunde cu bun-simț, răbdători și să lăsăm loc de bună ziua, că-i greu.
  Mie îmi spuneți, normal așa-i viața dată să-nvățăm minte cît sîntem, dar să căutăm a nu muri proști. Ci cît mai acătării, că-n lumea de azi EL îi înlocuit cu minciuni și de aici totu-i de rîpă să știți!
  Nu-i existența existență, ci o făcătură anapoda de cînd lumea, oamenii se iau după nerozii. Se cam trezesc după ce află pragul de sus cu capul spart și pe cel de jos cu nasu-n... țărînă. Și tot ar fi bine...

3147.Aflîndu-i unde nu te aștepți, imorali, fără bunătate, alunecoși spre nedreptatea neputinței

  Nu-i chiar ușor cînd răzbați timpurile să nu ții cont chiar deloc de ele. Te mai lași în anumite limite de bun-simț și dreptate, cît încape în acele schimbări. Nu mereu trebuincioase, dar asta-i altă discuție, să nu devenim superficiali. Căutînd cu tot dinadinsul împăcarea tuturora, cîți ori fi de nesimțiți fără putință de îndreptare.
  Că-i contra vieții lăsate de SUS, ne avînd încotro, ci-i nevoie de o conduită  minim obligatorie. Chiar cu periculozitățile foarte facile aflate între oameni spre derizoriu, neseriozitate. Unde nu-i cap vai de picioare și totuși nu numai a lor, ci și a cît antrenează în deriva strîmbătății nedrepte lumii. Ușor foarte ușor spre neputința de a fi oameni adevărați, ci copii de nimica, a unor falsuri umane.
  Încă împrăștiate prin lumea asta neputincioasă și îngînfată în rele, urîte și egouri. Afîndu-i unde nu te aștepți, imorali, fără bunătate, alunecoși spre nedreptatea neputinței.

2672.Că de aici li se trag toate omenirii

  Și unii al naibii de cunoscători într-ale omenirii, tot au călcat și calcă în străchini în fața SA. Ne știindu-L mai deloc, nedrepți, că de aici li se trag toate omenirii. Din ne cunoașterea LUI corectă și din înlocuirea cu necuratul mort străvechi, plătind. De veacuri și nu numai, ci de milenii, înstrăinați de calea LUI, în părăsire mai mereu.
  Acei mai răsăriți dintre oameni și sub influențe nefaste, au pornit și reușit îndepărtarea. Lumii oamenilor de Dumnezeu și au ridicat la apelul de seară, la rang de zeu un mort. Preamărindu-se între ei nedrepții cu destui gură-cască și azi, diversificînd nedreptate ce I se face. Iar EL i-o dezbinat și pus pe ură și urîte fapte unii contra altor.
  Zicîndu-și că-s iubire și dragoste între ei, îs de o ură înverșunată, căutînd ecumenismul. Basme de milenii îs mînjîți de sîngele creștinesc ori de alte confesiuni. Sălbăticirea lumii în așa derivă fără EL și ne îndreptați cu binele între oameni.

2244.Să ne dezmeticim că are grijă EL de noi

  Progresul dinainte trasat, prevăzut din CER, noi doar constatăm, tot e bine decît deloc. Luați de viață să navigăm în neștire, dezorientați cum atîta vreme am fost. Să ne muncim să ne dezmeticim cum se cuvine, că are grijă de noi EL în continuare. În cadrul programului în care trebuie să ne dovedim mai întîi îndreptarea.
  Va fi ceva cum e în camaraderie relațiile noastre în viitorul ce-l vom cunoaște. Deci adio neobrăzare și mîrlăniile de care încă beneficiază nedrepții și noi asistăm neputincioși. Se va institui reguli morale, ce-s vechi decînd lumea, dar actualizate strașnic. Fără putință de tăgadă și încălcare, ci cu constrîngeri pe măsură, să nu se mai încalce în veci. Camaraderia care azi o privim ca o noțiune progresistă, de ne atins azi, va fi o dominantă a vieții sociale.
   Nu cum gîndesc încă azi nedrepții LUI și ai noștri, că mai bine se învață cu suferințele. În loc să se îndrepte, nu știu ce gîndesc, că desnădejdea nu are fund și cel părăsit de EL. Poate muri nemulțumit de așa viață deșartă, neînțeleasă, ca imoral și fără EL, prin lume.