3147.Aflîndu-i unde nu te aștepți, imorali, fără bunătate, alunecoși spre nedreptatea neputinței

  Nu-i chiar ușor cînd răzbați timpurile să nu ții cont chiar deloc de ele. Te mai lași în anumite limite de bun-simț și dreptate, cît încape în acele schimbări. Nu mereu trebuincioase, dar asta-i altă discuție, să nu devenim superficiali. Căutînd cu tot dinadinsul împăcarea tuturora, cîți ori fi de nesimțiți fără putință de îndreptare.
  Că-i contra vieții lăsate de SUS, ne avînd încotro, ci-i nevoie de o conduită  minim obligatorie. Chiar cu periculozitățile foarte facile aflate între oameni spre derizoriu, neseriozitate. Unde nu-i cap vai de picioare și totuși nu numai a lor, ci și a cît antrenează în deriva strîmbătății nedrepte lumii. Ușor foarte ușor spre neputința de a fi oameni adevărați, ci copii de nimica, a unor falsuri umane.
  Încă împrăștiate prin lumea asta neputincioasă și îngînfată în rele, urîte și egouri. Afîndu-i unde nu te aștepți, imorali, fără bunătate, alunecoși spre nedreptatea neputinței.