3133.Mi se atrage atenția acuma, nu știu încă ce și cum, poate-n timp voi afla, cînd, cum și de ce... ?!

  Ne dorim generalizarea vieții s-o aflăm, cum o fi, nu amănuntele zilnice. Că-i viața o reprezentație dată în lume pe undeva, nu știm, bănuim. Și așa e, teatrul  clasic e, se zice că-n final toate cîte le-am tras cu toții, buni răi. În final ne vom descotorosi de rolurile aflate în trecerea pe Pămînt și vom deveni. Noi înșine, oare Cine știe cine sîntem? Doar Creatorul, Regizorul, Scenaristul, Producătorul...
  Cu adevărat, actorii SĂI, angajați în rolurile date de SUS, pe aici trebăluim.  Ne băgăm singuri în seamă mult prea mult, că-n realitatea CER-ului, doar o forfotă sîntem. Neînsemnată, de nu ne vedem de treabă, care n-o prea știm încă-i. În căutarea rostului nostru prin lume și EL, oare Cine-I cu Adevărat. Că-I zicem în fel și forme, EL zicîndu-Și Tatăl Ceresc, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul oștirilor CER-ești...
  Că la sfîrșit vom afla că sîntem cu toții cumsecade, împăcîndu-ne cu toată lumea. De aici și de aiurea și bineînțeles din CER, e ceva ne corespunzător în ce vă zic. Mi se atrage atenția acuma, nu știu încă ce și cum, poate-n timp voi afla, cînd, cum și de ce...?!