3188.Iar Iosif o înghițit relitatea vitregă de la ocupantul de atunci, dar Domnul știe adevărul, ne încercă

   Firea omenească slabă și de osîndit mereu, pe merit, oricînd măcar de mustrat și îndrumat. Că-i greu de găsit calea dreaptă a căutărilor cumsecade în așa întortochiată viață. Dată să ne întrămăm cum trebuie între oameni, mai cu deosebire în fața LUI. Că-L bîjbîim, nu ne pricepem a-L ști măcar de ochii lumii mai acătării, nu încă să-L mulțumim.
  Că-i grea pornire, nepricepîndu-ne de nici o culoare și EL așteptîndu-ne pe noi nu în greșeli mereu. Ne la locul nostru, fiind, după cum ne-o tot atras atenția, încă din vechime. Și nici azi nu-L respectăm întocmai, cu toate că între timp ne-o mai vizitat. Cu îndrumări de potolire și îndreptare ce încă nu le luăm în serios defel. Greșindu-I și adresarea nu către EL, ci am scornit un străvechi necurat mort om isus.
  Ridicîndu-l din morți după cca. 500 de ani, la un apel de seară la rang de zeu al nedrepților oameni. Și de EL nici vorbă, zicînd că-I fiul SĂU, dar în realitate oșteanul roman ce-o violase pe Maria mama lui isus, îi e tată de drept. Iar Iosif o înghițit realitatea vitregă de la ocupanții de atunci, dar Domnul știe adevărul. Ne încearcă!