Noi sîntem un pretext în viață lăsați pe Pămînt, că-n realitate EL conduce totul. De vrem ori nu vrem noi, scoși la înaintare cu aproximări mărețe, credem. Și realizări mărunte și de mîntuială îndreptați și fără EL, pierzîndu-L ca Idee. Pe drumul cunoașterilor nedrepte, strîmbe închipuiri LUI și nouă, fără esențe. Ci-n minciună, fărădelege și uitarea LUI, cu alte năzuințe de rîpă ce ne tot duc.
Și ajutîndu-ne a fi muhaiele nu oameni cu adevărat, de așa vrem, mai ușor răul și urîtul. Decît binele și frumosul, ca idealuri de înfăptuit mereu cumsecade și știindu-L bine. Că-n continuare cînd va hotărî doar EL, vom cunoaște cu adevărat menirea omenească. De pe Pămînt în întreaga lume umană se va schimba totul fiind alte trăiri aidoma.
Ca-n CER într-o oarecare măsură vom vedea cum ne vom pute adapta și ce va mai fi. Cunoscînd alte existențe, azi poate năstrușnice ne vor părea, dar nu-s ci-n conformitate. Cu planul Divin, ce-L vom afla și urma, cu socotelile făcute, nu ca acuma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu