3124.Că-n neștire batem cîmpii majoritatea și ne credem isteți nevoie mare, așa-i vremea

  Asta e, ne refugiem din fața ororilor date de trăit, fără crîcnire, nu putem, ne retragem. Poate ori fi vremi mai înțelegătoare și mai molcome, ori de vrem să facem ceva cu adevărat corect. Și nu înțelegem necazurile ce ni se împotrivesc, căutăm ocolirea năpastelor. Căutîndu-ne înțelegerea și dibuirea lucrurilor demne fără opreliști încîlcite, ci-n fermitate și claritate.
  E o trăire ce-o afli de vrea EL, cînd vrea, de poți ști e ceva aflîndu-ți continuarea. Că-i calea dificilă și EL ascuns nouă, din progamarea de SUS, o vreme. O fost și încă este, nimic fără acordul SĂU nu-i pe Pămînt posibil, chiar de-i oribil, asta e. Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, scoțîndu-L din contextul omenirii, oricare ar fi.
  Ne privește pe noi orice-i pe Pămînt și de ne înțeles, să-l aflăm, de nu putem ști. Sigur cu EL, cînd vom afla calea de comunicare corectă, vom ști vrute și nevrute. Că-n neștire batem cîmpii majoritatea și ne credem isteți nevoie mare, așa-i vremea.