3152.O tot ducem pînă ne va veni rîndul dezmeticirii ferme și clare între toți

   Ni se dau tării și putere de muncă pentru realizări notabile, dar nu ne ținem la fel de ele. Din varii motive îL nemulțumim și ne retrage sprijinul, ratîndu-ne în continuare. Viața devine așa o umbră neînsemnată și nu mai convingem pe nimeni, cît mai sîntem. Se zice că e gingaș lucru viața și ușor de tulburat iremediabil, pierzînd lupta pentru o existență onorabilă.
  Din vina insuficienței forțe creatoare, ce ne împinge a răzbi și de unde te aștepți la bine și util. Că-i greu uneori, se poate coborî, se pare nemeritat și cine-i în stare să urmărească căderea. Pînă la capăt a unor inși compromiși de neputința de a fi oameni adevărați. Că-i jalnică înfrîngerea, durerea-i unică și fără sfială te doboară, de nu știi ce vrei de la viață, demn și cumsecade.
  Încercările la care ne supune EL și Lumea LUI, îs diverse și de ne imaginat de om. Așa sîntem făcuți, să nu putem ști chiar de toate ce trăim, mai mult inconștienți. O tot ducem pînă ne va veni rîndul dezmeticirii ferme și clare între toți.