3079.Ne vrînd a ști de unde sîntem și cine sîntem

  Unii ne credem îndreptățiți, de avem realizări demne oarecum și recunoscute-n lume. Să ne dăm mari și tari, ne vrînd a ști de unde sîntem și cine sîntem. Nedreptatea ne împinge în jos, dar e un dar, de avem ceva osînză, nu de tot. Deci de e ceva ce totuși ne cam îndreptățește, deci nu chiar de pomană ne încredem. În noi ci pe baza unor reușite și cîte alte împrejurări, mai mult ori mai puțin demne.
  Omenește, corect ar fi să fim reținuți și cumsecade cît sîntem pe Pămînt. Și de nu măcar în fața SA, cît putem, că și simțim acea cerință de SUS, de vrem s-o percepem însă. Că de nu și nu, vrînd să ne vie totul de-a gata, că așa vreau mușchii noștri, s-ar putea cel mai probabil să nu ne meargă în toate cele. Ca la carte, cartea noastră ne ținînd cont de conduita ce ne-o tot cere EL de multă vreme.
  Mai mult ori mai puțin cunoscută azi în lumea asta încă foarte nedreaptă LUI și nouă în general. Și simțită tare neplăcut în particular uneori și mai extinsă-n unele părți de lume. Ce le știm, cu vîrf și îndesat, că mai străbat vești sumbre mereu. Dar fără demne măsuri, ci ieftine încă abureli și mai ales fără EL și bună-cuviință.