3137.Evocarea esenței, încă necunoscută azi, subiectivă adresare direct rațiunii omului, sentimentelor sale

  Ne vom obișnui cu sugestionarea acțiunilor în timp, atunci sugerate doar, un altfel. De limbaj, sărac în vorbe și bogat în altele de aflat, obișnuindu-ne, schimbîndu-ne. Din temelii în bine, util și frumos, cu puține cuvinte, simplu și eficient. Destul am bătut taraba ineficienței adevărate, de pomană trăind în nereguli de veacuri multe. Cu gura plină de pompoase vorbe mari, aiurea ne știute.
  Nici ce înseamnă pentru marea majoritate, incultă și imorală. Cool, grozav și strașnic de gol în conținut și viață searbădă, aiurea-n tranvai. Impresionarea altora ca ei mîndri de proști, needucați, înrăiți, urîți în vorbe și fapte. Senzaționalul cu orice chip, va fi uitat, intrînd într-un firesc ce azi nu-i, învățîndu-ne minte. Inspirîndu-ne societatea cum se comportă la înnoirea dorită clar și hotărît.
  Evocarea esenței, încă necunoscută azi, subiectivă adresare direct rațiunii omului. Sentimentelor sale ne urnite corect în așa lumesc ordinar de multă vreme. Pe deasupra firescului obișnuit local, educat nedrept și urîțit în timp nesimțit.