3137.Evocarea esenței, încă necunoscută azi, subiectivă adresare direct rațiunii omului, sentimentelor sale

  Ne vom obișnui cu sugestionarea acțiunilor în timp, atunci sugerate doar, un altfel. De limbaj, sărac în vorbe și bogat în altele de aflat, obișnuindu-ne, schimbîndu-ne. Din temelii în bine, util și frumos, cu puține cuvinte, simplu și eficient. Destul am bătut taraba ineficienței adevărate, de pomană trăind în nereguli de veacuri multe. Cu gura plină de pompoase vorbe mari, aiurea ne știute.
  Nici ce înseamnă pentru marea majoritate, incultă și imorală. Cool, grozav și strașnic de gol în conținut și viață searbădă, aiurea-n tranvai. Impresionarea altora ca ei mîndri de proști, needucați, înrăiți, urîți în vorbe și fapte. Senzaționalul cu orice chip, va fi uitat, intrînd într-un firesc ce azi nu-i, învățîndu-ne minte. Inspirîndu-ne societatea cum se comportă la înnoirea dorită clar și hotărît.
  Evocarea esenței, încă necunoscută azi, subiectivă adresare direct rațiunii omului. Sentimentelor sale ne urnite corect în așa lumesc ordinar de multă vreme. Pe deasupra firescului obișnuit local, educat nedrept și urîțit în timp nesimțit.

1552.Doresc să te afli cu ei

   Înfrînîndu-ne, schimbîndu-ne felul de a fi, din imorali în cu bun-simț, nu trebuie să ne supărăm pe viață. Să fim bosumflați că nu ne mai iese pasența nedreptăților lumești a le înfăptui, fără nici un Dumnezeu. Că EL este și ne cere îndreptarea și binele făcut, cunoscîndu-L cît mai corect din acel moment.
   O altă problemă e să ne ferim din calea, canaliilor și șmecherilor cît existăm. Nu intrăm cu ei în vorbă, evitîndu-i după ce-i cunoaștem ce plătesc, fără supărare. Ci simplu nu facem parte din lumea lor și nu ne putem afla la aceeași masă și același loc, al existenței. Decît dacă ei, nedrepții, doresc să te afli cu ei, cerîndu-ți în mod expres, atunci se chimbă foaia. E posil o schimbare în bine a lor și mai afli și tu cîte ceva, unele nedrepte, dar cine știe de unde sare și una bună?
   Deci faptele, dar nu oricare fapte ci doar cele bune și de se poate mereu înfăptuite. Și nu așa la nimereală, ci cum e normal și împreună cu credința ce este în EL. Formează un cuplu invariabil, ca în fizică și ne scoate din anonimatul nedreptății lumești. Fiind și noi ceva ce contăm în fața SA înspre bine și util nouă și familiei noastre.
   EL mai coboară milităria din pod, pentru unii ce-i dorește alăturea de EL. Și de pricep bine de bine și se cumințesc, de nu, E nemulțumit și eșuiază încercarea SA de a ne îndrepta și ratăm viața. Am fost un timp pe puntea unu-i drum de altă factură a îndreptării înspre CER și am căzut, dezechilibrați de nedreptatea înfiptă în noi.
    Și nu orice nedreptate ci cea spirituală, că nu-L pricepem și pace și o luăm pe arătură foarte ușor. Și ne împotmolim pentru totdeauna ca om o dată, nereușind în viața dată.
    Cînd sîntem la necaz, EL e foarte aproape de noi, doar îL vom chema sincer în ajutor. De ne pricepem, și ne ajută și ulterior se pot înfiripa relații mai fructuoase de ambele părți, EL și tu. Ca de la CER la pămînt, dar posibile de dorești să fii cum nu ai fost poate niciodată.  Dar să te ții bine că nu-i ușor și simplu, ci te implică de poți fi cu folos și-i nu degeaba, vei vedea.